Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 713 din 21/08/2006
Intrare in vigoare: 01/10/2006

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.

Art. 2. – Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse în prezenta hotărâre.

Art. 3. – În sensul prezentei hotărâri, prin manipularea manuală a maselor se înţelege orice tip de transport sau susţinere a unei mase de către unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea, aşezarea, împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorită caracteristicilor acesteia sau condiţiilor ergonomice necorespunzătoare, prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.

CAPITOLUL II
Obligaţiile angajatorilor

Art. 4. – Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie să utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.

Art. 5. – În cazurile în care nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători, angajatorul trebuie să ia măsuri organizatorice corespunzătoare, să utilizeze mijloace adecvate sau să furnizeze lucrătorilor aceste mijloace, pentru a reduce riscul pe care îl implică manipularea manuală a acestor mase, luând în considerare elementele de referinţă prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 6. – În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrător nu poate fi evitată, angajatorul trebuie să organizeze posturile de lucru astfel încât manipularea să fie cât mai sigură şi cu risc cât mai mic posibil pentru sănătate, fiind obligat de asemenea:
a) să evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de lucrare respectiv şi să examineze în special caracteristicile maselor, potrivit prevederilor anexei nr. 1;
b) să urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în vedere caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii, potrivit prevederilor anexei nr. 1.

Art. 7. – Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 7 alin. (4) lit. c), art. 24, 25 şi 35 din Legea nr. 319/2006, trebuie respectate prevederile anexei nr. 2.

CAPITOLUL III
Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 8. – (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi despre toate măsurile ce trebuie puse în practică în aplicarea prezentei hotărâri, cu privire la protecţia securităţii şi sănătăţii.
(2) Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora primesc informaţii generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu privire la:
a) greutatea maselor;
b) centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat excentric.

Art. 9. – Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii primesc, în plus, o formare adecvată şi informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste sarcini nu sunt efectuate corect, având în vedere prevederile anexelor nr. 1 şi 2.

Art. 10. – Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în anexele la aceasta, trebuie să se realizeze potrivit prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL IV
Sancţiuni

Art. 11. – Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit Legii nr. 319/2006.

Art. 12. – Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de medicina muncii din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 13. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 14. – Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei comunică Comisiei Europene textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.

Art. 15. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 1990/269/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special dorsolombare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
─────────────────────────
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu

Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş

p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucureşti, 9 august 2006.
Nr. 1.051

[sus]

ANEXA Nr. 1

ELEMENTE DE REFERINŢĂ1)

[art. 5, art. 6 lit. a) şi b) şi art. 9 din hotărâre]

1. Caracteristicile masei
Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:
– prea grea sau prea mare;
– greu de mânuit şi de prins;
– instabilă sau cu un conţinut ce riscă să se deplaseze;
– poziţionată astfel încât necesită susţinerea sau manipularea ei la distanţă faţă de trunchi sau cu flexia ori răsucirea trunchiului;
– susceptibilă să producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau consistenţei sale, în special în cazul unei coliziuni.

2. Efortul fizic necesar
Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
– este prea intens;
– nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
– poate să antreneze o deplasare bruscă a masei;
– este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.

3. Caracteristicile mediului de muncă
Caracteristicile mediului de muncă pot determina o creştere a riscurilor, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
– nu există suficient spaţiu liber, în special pe verticală, pentru realizarea activităţii;
– solul prezintă denivelări, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos pentru încălţămintea lucrătorului;
– locul de muncă sau mediul de muncă nu permite lucrătorului manipularea manuală a maselor la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru confortabilă;
– solul sau planul de lucru prezintă denivelări care implică manipularea masei la diferite niveluri;
– solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;
– temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.

4. Cerinţe ale activităţii
Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implică una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:
– efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicită în special coloana vertebrală;
– perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare;
– distanţe prea mari pentru ridicare, coborâre sau transport;
– ritm de muncă impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrător.
___________
1) În vederea efectuării unei analize multi-factor, pot fi luaţi în considerare simultan diferiţi factori prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.

[sus]

ANEXA Nr. 2

FACTORI INDIVIDUALI DE RISC1)

[art. 7 şi 9 din hotărâre]

Lucrătorul este expus unor riscuri dacă:
– este necorespunzător din punct de vedere fizic să execute sarcina de muncă respectivă;
– poartă îmbrăcăminte, încălţăminte sau alte efecte personale necorespunzătoare;
– nu are cunoştinţe sau instruire suficientă ori adecvată.
___________
1) În vederea efectuării unei analize multi-factor, pot fi luaţi în considerare simultan diferiţi factori prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 25/02/2003

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001,

Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

Articol unic. – Se aproba Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase, prevazute în anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

Contrasemneaza:
—————
Ministrul industriei si resurselor,
Dan Ioan Popescu
Ministrul apelor si protectiei mediului,
Petru Lificiu
Ministrul sanatatii si familiei,
Daniela Bartos

Bucuresti, 23 ianuarie 2003.
Nr. 92.

ANEXA

NORME METODOLOGICE
privind clasificarea, etichetarea si ambalarea
preparatelor chimice periculoase

Norma Metodologica din 23 ianuarie 2003
privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase, denumite în continuare norme metodologice, se aplica preparatelor chimice care contin cel putin o substanta chimica periculoasa în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001, si sunt considerate periculoase în sensul prevederilor art. 4, 5 sau 6 din prezentele norme metodologice.
(2) Prevederile cuprinse:
a) la art. 7 si 8;
b) la art. 9 si 10 si definite în anexa nr. 3; si
c) la art. 16, 17 si 18
se aplica si preparatelor chimice care nu sunt considerate periculoase în sensul prevederilor art. 4, 5 sau 6, dar care pot prezenta totusi un anumit pericol.

CAPITOLUL II
Clasificarea si etichetarea preparatelor chimice periculoase

Art. 2. – Clasificarea si etichetarea preparatelor chimice periculoase se realizeaza conform criteriilor prevazute în anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu exceptia cazului în care se aplica criteriile prevazute la art. 4, 5, 6, 9 sau 10 din prezentele norme metodologice.

CAPITOLUL III
Determinarea proprietatilor periculoase ale preparatelor chimice periculoase

Art. 3. – (1) Evaluarea pericolelor preparatelor chimice periculoase se bazeaza pe determinarea urmatoarelor proprietati ale acestora:
a) fizico-chimice;
b) care afecteaza sanatatea;
c) care afecteaza mediul.
(2) Proprietatile prevazute la alin. (1) trebuie sa fie evaluate în conformitate cu prevederile art. 4, 5 si 6.
(3) Încercarile de laborator trebuie efectuate pe preparatele chimice periculoase, în forma în care acestea sunt introduse pe piata.
(4) La determinarea proprietatilor periculoase ale preparatelor chimice periculoase, în conformitate cu prevederile art. 4, 5 si 6, trebuie sa fie luate în considerare toate substantele chimice periculoase în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001.
(5) Substantele chimice prevazute la alin. (4), clasificate ca periculoase pe baza efectelor asupra sanatatii si/sau mediului – fie ca sunt prezente sub forma de impuritati, fie de aditivi -, continute în preparatele chimice periculoase, trebuie sa fie luate în considerare atunci cand concentratia lor este egala sau superioara celei din tabelul de mai jos, daca nu sunt prevazute valori inferioare în anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002, în sectiunea B a anexei nr. 1 sau în sectiunea B a anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice.

(6) Prevederile alin. (5) nu se aplica preparatelor chimice periculoase prevazute în anexa nr. 3.
Art. 4. – (1) Pericolele care decurg din proprietatile fizico-chimice ale preparatelor chimice periculoase sunt evaluate prin determinarea, conform metodelor prevazute în sectiunea A a anexei nr. 3 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002, a proprietatilor fizico-chimice ale preparatelor chimice periculoase necesare pentru clasificarea si etichetarea în conformitate cu criteriile prevazute în anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002.
(2) Prin derogare de la alin. (1), nu este necesara determinarea proprietatilor explozive, oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile sau inflamabile ale unui preparat chimic periculos, cu conditia ca:
a) nici un component sa nu prezinte astfel de proprietati si ca, pe baza informatiilor de care dispune producatorul, sa existe o probabilitate minima ca preparatul chimic periculos sa prezinte riscuri de aceasta natura;
b) în caz de modificare a compozitiei unui preparat chimic periculos cu compozitie cunoscuta, sa existe argumente stiintifice prin care sa se demonstreze ca o noua evaluare a pericolelor nu ar determina schimbarea clasificarii;
c) sa fie introduse pe piata sub forma de aerosoli, conform prevederilor Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 595/2002 privind aprobarea Reglementarilor tehnice cu privire la recipiente pulverizatoare de aerosoli, RT 75/324.
(3) Pentru cazurile în care metodele prevazute în sectiunea A a anexei nr. 3 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 nu sunt adecvate, se aplica urmatoarele metode alternative de calcul:
a) Preparate chimice periculoase, altele decat cele gazoase:
• metoda de determinare a proprietatilor oxidante ale preparatelor chimice periculoase care contin peroxizi organici, conform prevederilor pct. 2.2.2.1 din anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002.
b) Preparate chimice periculoase gazoase:
(i) metoda de determinare a proprietatilor oxidante, conform prevederilor pct. 9.1.1.2 din anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002;
(ii) metoda de determinare a proprietatilor inflamabile, conform prevederilor pct. 9.1.1.1 din anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002.

Art. 5. – (1) Evaluarea pericolelor pentru sanatate ale preparatelor chimice periculoase se realizeaza dupa una sau mai multe dintre urmatoarele proceduri:
a) prin metoda conventionala prevazuta în anexa nr. 1;
b) prin determinarea, conform metodelor prevazute în sectiunea B a anexei nr. 3 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002, a proprietatilor toxicologice ale preparatului chimic periculos, care sunt necesare pentru clasificarea în conformitate cu criteriile prevazute în anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002.
(2) Atunci cand persoana responsabila de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos aduce dovezi stiintific fundamentate, potrivit carora proprietatile toxicologice ale preparatului chimic periculos nu pot fi corect determinate prin metoda prevazuta la alin. (1) lit. a) sau pornind de la rezultatele disponibile ale testelor efectuate pe animale, se pot aplica metodele prevazute la alin. (1) lit. b), cu conditia ca acestea sa fie justificate sau autorizate conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2002 pentru protectia animalelor utilizate în scopuri stiintifice sau în alte scopuri experimentale, aprobata si modificata prin Legea nr. 471/2002. În cazul în care, pentru obtinerea de noi date, o proprietate toxicologica este stabilita prin metodele prevazute la alin. (1) lit. b), testul va fi efectuat în conformitate cu principiile bunei practici de laborator, prevazute de Hotararea Guvernului nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de buna practica de laborator, precum si inspectia si verificarea respectarii acestora în cazul testarilor efectuate asupra substantelor chimice.
(3) Preparatul chimic periculos poate fi clasificat avandu-se în vedere si urmatoarele elemente:
a) efectele preparatului chimic periculos asupra omului, în cazul în care se poate demonstra prin studii epidemiologice, prin studii de caz stiintific fundamentate, conform prevederilor anexei nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002, sau prin experienta practica fundamentata statistic ca efectele toxicologice asupra omului se deosebesc de cele evidentiate la aplicarea metodelor prevazute la alin. (1);
b) efectele de tipul sinergismului ale preparatului chimic periculos, în cazul în care se poate demonstra ca din cauza acestor efecte o evaluare conventionala ar putea subestima pericolul toxicologic al preparatului chimic periculos;
c) efectele de tipul antagonismului ale preparatului chimic periculos, în cazul în care se poate demonstra ca din cauza acestor efecte o evaluare conventionala ar putea subestima pericolul toxicologic al preparatului chimic periculos.
(4) Conform prevederilor alin. (3), în cazul în care o proprietate toxicologica s-a stabilit pe baza ambelor metode prevazute la alin. (1), pentru clasificarea preparatului chimic periculos se folosesc rezultatele obtinute prin metodele prevazute la alin. (1) lit. b), cu exceptia cazurilor în care este vorba despre efecte cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, pentru care se aplica numai metoda prevazuta la alin. (1) lit. a). Orice proprietate toxicologica a preparatului chimic periculos care nu a fost evaluata prin metodele prevazute la alin. (1) lit. b) trebuie sa fie evaluata prin metoda prevazuta la alin. (1) lit. a).
(5) Pentru preparatele chimice periculoase cu compozitie cunoscuta, clasificate în conformitate cu metodele prevazute la alin. (1) lit. b), se va face o noua evaluare a pericolului pentru sanatate prin metodele prevazute la alin. (1) lit. a) sau b), atunci cand:
a) producatorul modifica compozitia prin modificarea concentratiei initiale, exprimata în procente de greutate sau de volum, a unuia sau mai multor componenti periculosi, în conformitate cu tabelul urmator:

b) producatorul modifica compozitia preparatului chimic periculos, înlocuind sau adaugand unul sau mai multi componenti care pot fi sau nu periculosi în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001. Aceasta noua evaluare este aplicabila, cu exceptia cazurilor în care exista argumente stiintific fundamentate care arata ca o reevaluare a pericolului nu determina schimbarea clasificarii.

Art. 6. – (1) Evaluarea pericolelor pentru mediu ale preparatelor chimice periculoase se realizeaza prin una sau mai multe dintre urmatoarele proceduri:
a) prin metoda conventionala de calcul prevazuta în anexa nr. 2;
b) prin determinarea proprietatilor periculoase pentru mediu ale preparatului chimic periculos, necesare pentru clasificarea în conformitate cu criteriile prevazute în anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002. Determinarea acestor proprietati se realizeaza în conformitate cu metodele prevazute în sectiunea C a anexei nr. 3 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002. Conditiile de aplicare a metodelor de testare sunt cele prevazute în sectiunea C a anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice.
(2) Atunci cand proprietatea ecotoxicologica se stabileste pe baza metodelor prevazute la alin. (1) lit. b), în vederea obtinerii de noi date, testarile se efectueaza în conformitate cu principiile bunei practici de laborator, prevazute de Hotararea Guvernului nr. 63/2002, si cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 37/2002, aprobata si modificata prin Legea nr. 471/2002. Atunci cand pericolele pentru mediu au fost evaluate dupa ambele proceduri prevazute la alin. (1), la clasificarea preparatului chimic periculos se folosesc rezultatele obtinute prin metodele prevazute la alin. (1) lit. b).
(3) Pentru preparatele chimice periculoase cu compozitie cunoscuta, clasificate în conformitate cu metodele prevazute la alin. (1) lit. b), se efectueaza o noua evaluare a pericolului pentru mediu prin metoda prevazuta la alin. (1) lit. a) sau conform celor prevazute la alin. (1) lit. b), atunci cand:
a) producatorul schimba compozitia prin modificarea concentratiei initiale, exprimata în procente de greutate sau de volum, a unuia sau mai multor componenti periculosi, în conformitate cu datele din urmatorul tabel:

b) producatorul modifica compozitia preparatului chimic periculos, înlocuind sau adaugand unul sau mai multi componenti care pot fi sau nu periculosi în sensul prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001. Aceasta noua evaluare este aplicabila, cu exceptia cazurilor în care exista argumente stiintific fundamentate care arata ca o reevaluare a pericolului nu determina schimbarea clasificarii.

CAPITOLUL IV
Ambalarea preparatelor chimice periculoase

Art. 7. – (1) Introducerea pe piata a preparatelor chimice periculoase prevazute la art. 1 si 8 este permisa numai daca sunt respectate cerintele pentru ambalaje, prevazute la art. 14 lit. a), b), c) si d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001.
(2) Introducerea pe piata a recipientelor care contin preparate chimice periculoase în sensul art. 1 si 8, comercializate sau puse la dispozitia publicului, este permisa numai daca sunt respectate cerintele pentru ambalaje, prevazute la art. 15 lit. b) si c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001.
(3) Se considera ca ambalajele preparatelor chimice periculoase corespund cerintelor prevazute la art. 14 lit. a), b) si c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001, daca acestea satisfac cerintele prevazute pentru transportul marfurilor periculoase pe calea ferata, pe cai rutiere, pe cai navigabile interne, pe mare sau pe calea aerului.
Art. 8. – (1) Indiferent de capacitate, recipientele care contin preparate chimice periculoase comercializate sau puse la dispozitia publicului trebuie prevazute cu un sistem de închidere de securitate pentru copii, în cazurile în care:
a) preparatele chimice periculoase sunt etichetate ca foarte toxice, toxice sau corosive, conform prevederilor art. 10 si conditiilor prevazute la art. 5;
b) preparatele chimice periculoase prezinta un pericol în caz de inhalare (X(n), R 65) si sunt clasificate si etichetate conform prevederilor pct. 3.2.3 din anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002, cu exceptia preparatelor chimice periculoase introduse pe piata sub forma de aerosoli sau într-un recipient prevazut cu un sistem de pulverizare sigilat;
c) preparatele chimice periculoase contin cel putin una dintre substantele enumerate mai jos, prezente într-o concentratie egala sau superioara concentratiei maxime individuale mentionate în tabelul urmator:

(2) Indiferent de capacitate, recipientele care contin preparate chimice periculoase comercializate sau puse la dispozitia publicului si etichetate ca foarte toxice, toxice, corosive, nocive, extrem de inflamabile sau foarte inflamabile, conform prevederilor art. 10 si conditiilor stipulate în art. 4 si 5, vor fi prevazute cu un însemn tactil de avertizare a pericolului.
(3) Prevederea alin. (2) nu se aplica aerosolilor clasificati si etichetati numai ca extrem de inflamabili sau foarte inflamabili.

CAPITOLUL V
Etichetarea preparatelor chimice periculoase

Art. 9. – (1) Preparatele chimice periculoase în sensul art. 1 alin. (1) pot fi introduse pe piata numai daca eticheta ambalajului satisface cerintele prezentului articol si corespunde prevederilor sectiunilor A si B ale anexei nr. 3.
(2) Preparatele chimice în sensul art. 1 alin. (2), definite în sectiunile B si C ale anexei nr. 3, pot fi introduse pe piata numai daca pe eticheta ambalajului sunt înscrise urmatoarele indicatii lizibile, care nu pot fi sterse:
a) denumirea comerciala a preparatului chimic periculos sau denumirea prin care furnizorul identifica preparatul chimic periculos;
b) numele, adresa completa si numarul de telefon ale persoanei cu sediul în Romania, responsabila de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos;
c) datele specifice prevazute în sectiunile B si C ale anexei nr. 3.
Art. 10. – (1) Pe toate etichetele ambalajelor trebuie sa fie înscrise urmatoarele indicatii lizibile, care nu pot fi sterse:
a) denumirea comerciala a preparatului chimic periculos sau denumirea prin care furnizorul identifica preparatul chimic periculos;
b) numele, adresa completa si numarul de telefon ale persoanei cu sediul în Romania, responsabila de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos;
c) denumirea chimica a substantei sau substantelor chimice periculoase prezente în preparatul chimic periculos;
d) simbolurile de pericol si indicatiile de pericol;
e) fraze de risc – fraze R;
f) fraze de prudenta – fraze S;
g) cantitatea nominala – masa nominala sau volumul nominal – a continutului în cazul preparatelor comercializate sau puse la dispozitia publicului.
(2) Înscrierea pe eticheta preparatului chimic periculos a denumirii chimice a substantei sau substantelor chimice periculoase prezente în acesta se realizeaza în conformitate cu urmatoarele cerinte:
a) pentru preparatele chimice periculoase, clasificate T+, T, X(n) în conformitate cu prevederile art. 5, se iau în considerare numai substantele T+, T, X(n) prezente în concentratii egale sau mai mari decat limita inferioara – limita X(n) -, prevazute pentru fiecare dintre ele în anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 sau în sectiunea B a anexei nr. 1;
b) pentru preparatele chimice periculoase, clasificate C conform procedurilor prevazute la art. 5, se iau în considerare numai substantele C prezente în concentratii egale sau mai mari decat limita inferioara – limita X1 -, prevazute în anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 sau în sectiunea B a anexei nr. 1;
c) denumirile substantelor chimice periculoase care au determinat clasificarea preparatului chimic periculos în una sau mai multe dintre urmatoarele categorii de pericol:

(i) cancerigen, categoria 1, 2 sau 3;
(ii) mutagen, categoria 1, 2 sau 3;
(iii) toxic pentru reproducere, categoria 1, 2 sau 3;
(iv) foarte toxic, toxic sau nociv, în functie de efectele neletale în urma unei singure expuneri;
(v) toxic sau nociv, în functie de efectele grave în urma expunerii repetate sau prelungite;
(vi) sensibilizant.

Substanta chimica periculoasa trebuie sa figureze sub una dintre denumirile prevazute în anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 sau într-un nomenclator chimic recunoscut pe plan international, daca nu figureaza înca în aceasta anexa;
d) ca urmare a prevederilor lit. a), b) si c), nu este necesara mentionarea pe eticheta a denumirii substantelor chimice periculoase care au determinat clasificarea preparatului chimic periculos în una sau mai multe dintre urmatoarele categorii de pericol:

(i) exploziv;
(ii) oxidant;
(iii) extrem de inflamabil;
(iv) foarte inflamabil;
(v) inflamabil;
(vi) iritant;
(vii) periculos pentru mediu,

cu exceptia cazurilor în care substanta sau substantele chimice periculoase trebuie mentionate pe baza prevederilor lit. a), b) sau c);

e) ca regula, pentru preparatele chimice periculoase un numar de maximum 4 denumiri de substante chimice este suficient pentru identificarea substantelor chimice periculoase prioritar responsabile de pericole majore pentru sanatate, care au determinat clasificarea si alegerea frazelor de risc adecvate, sau, dupa caz, pot fi necesare mai mult de 4 denumiri chimice ale substantelor chimice periculoase din componenta preparatului chimic periculos.
(3) Etichetarea preparatelor chimice periculoase cu simbolurile de pericol si cu indicatiile de pericol prevazute la alin. (1) lit. d), pe care le prezinta folosirea acestora, se efectueaza în conformitate cu prevederile anexelor nr. 1 si 4 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 si este aplicata în functie de rezultatele evaluarii pericolelor efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) si ale anexelor nr. 1 si 2. În cazul în care se impune atribuirea a mai mult de un simbol de pericol pentru un preparat chimic periculos, obligatia de a aplica:
a) simbolul T determina ca folosirea simbolurilor C si X sa fie optionala, daca nu exista prevederi contrare în anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002;
b) simbolul C determina ca folosirea simbolului X sa fie optionala;
c) simbolul E determina ca folosirea simbolurilor F si O sa fie optionala;
d) simbolul X(n) determina ca folosirea simbolului X(i) sa fie optionala.
Simbolul sau simbolurile sunt tiparite cu negru, pe fond portocaliu-galben.
(4) Etichetarea preparatelor chimice periculoase cu frazele de risc – fraze R – prevazute la alin. (1) lit. e) se efectueaza în conformitate cu prevederile anexelor nr. 1 si 5 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002. Frazele R se atribuie în functie de rezultatele evaluarii pericolelor efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) si ale anexelor nr. 1 si 2. Ca regula, pentru preparatele chimice periculoase un numar de maximum 6 fraze R este suficient pentru descrierea riscurilor; în acest scop combinatiile de fraze prevazute în anexa nr. 5 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 sunt considerate fraze unice. În cazul în care preparatul chimic periculos se încadreaza simultan în mai multe categorii de pericol, frazele-tip trebuie sa acopere totalitatea riscurilor principale prezentate de preparat. În anumite cazuri pot fi necesare mai mult de 6 fraze R. Frazele standard “extrem de inflamabil” sau “foarte inflamabil” pot sa nu fie utilizate în cazul în care reiau o indicatie de pericol folosita ca urmare a aplicarii prevederilor alin. (3).
(5) Etichetarea preparatelor chimice periculoase cu frazele de prudenta – fraze S – prevazute la alin. (1) lit. f) se efectueaza în conformitate cu prevederile anexelor nr. 1 si 6 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002. Frazele S se atribuie în functie de rezultatele evaluarii pericolelor efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) si ale anexelor nr. 1 si 2. Ca regula, pentru preparatele chimice periculoase un numar de maximum 6 fraze S este suficient pentru formularea celor mai adecvate recomandari de prudenta; în acest scop combinatiile de fraze prevazute în anexa nr. 6 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002 sunt considerate fraze unice. În anumite cazuri pot fi necesare mai mult de 6 fraze S. În cazul în care inscriptionarea pe eticheta sau pe ambalaj este imposibila din punct de vedere practic, ambalajul va fi însotit de un prospect cu recomandari de prudenta privind utilizarea preparatului chimic periculos.
Art. 11. – În cazul în care continutul ambalajului nu depaseste 125 mililitri:
a) pentru preparatele chimice periculoase clasificate ca foarte inflamabile, oxidante, iritante, cu exceptia celor încadrate la fraza de risc R 41 sau periculoase pentru mediu si încadrate la simbolul N, etichetarea cu fraze de risc R sau fraze de prudenta S nu este necesara;
b) pentru preparatele chimice periculoase clasificate ca inflamabile sau periculoase pentru mediu si neîncadrate la simbolul N, pe eticheta acestora sunt înscrise frazele de risc R, nefiind necesara etichetarea cu fraze de prudenta S.
Art. 12. – Indicatiile de tipul “netoxic”, “nenociv”, “nepoluant”, “ecologic” sau orice alte indicatii care urmaresc sa demonstreze caracterul nepericulos al preparatului chimic sau susceptibil de a determina o subestimare a pericolelor acestuia nu pot fi înscrise pe ambalajul sau eticheta preparatelor chimice periculoase reglementate de prezentele norme metodologice.

Art. 13. – (1) Aplicarea cerintelor de etichetare pentru preparatele chimice periculoase se realizeaza dupa cum urmeaza:
a) în cazul în care indicatiile prevazute la art. 10 se gasesc pe eticheta, aceasta se fixeaza ferm pe una sau mai multe fete ale ambalajului, astfel încat textul etichetei sa poata fi citit pe directie orizontala cand ambalajul este asezat în pozitie normala. Dimensiunile etichetei sunt cele prevazute la pct. 7.7 din anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002, iar eticheta este dimensionata în asa fel încat sa cuprinda numai informatiile prevazute în prezentele norme metodologice si, daca este nevoie, orice alte indicatii suplimentare privind sanatatea sau securitatea;
b) în cazul în care informatiile prevazute la art. 10 sunt înscrise clar pe ambalajul propriu-zis, conform prevederilor lit. a), eticheta nu mai este necesara;
c) culoarea si modul de prezentare ale etichetei sau, în cazul prevazut la lit. b), ale ambalajului trebuie sa fie astfel realizate încat simbolul de pericol si fondul acestuia sa fie distinse clar;
d) informatiile înscrise pe eticheta conform prevederilor art. 10 trebuie sa se distinga clar pe fondul acesteia si sa aiba o dimensiune si o spatiere suficiente pentru a putea fi citite cu usurinta.
Prevederile specifice pentru prezentarea si formatul acestor informatii sunt prevazute în anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002.
(2) În sensul prezentelor norme metodologice, cerintele de etichetare sunt considerate ca fiind îndeplinite:
a) în cazul unui ambalaj exterior care cuprinde unul sau mai multe ambalaje interioare, daca ambalajul exterior este etichetat în conformitate cu normele internationale pentru transportul marfurilor periculoase si daca ambalajul sau ambalajele interioare sunt etichetate conform prezentelor norme metodologice;
b) în cazul unui ambalaj unic:
(i) daca acesta este etichetat în conformitate cu normele internationale pentru transportul marfurilor periculoase si cu prevederile art. 9 alin. (2) si ale art. 10 alin. (1) lit. a) si b) si alin. (2), (4) si (5); pentru preparatele chimice periculoase clasificate conform prevederilor art. 6 se aplica si prevederile art. 10 alin. (3) pentru proprietatea respectiva, atunci cand aceasta nu a fost mentionata ca atare pe eticheta; sau
(ii) daca este cazul, pentru tipuri speciale de ambalaj, ca de exemplu buteliile mobile de gaz, daca sunt respectate prevederile anexei nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 490/2002.

CAPITOLUL VI
Exceptari de la cerintele de etichetare si ambalare ale preparatelor chimice periculoase

Art. 14. – (1) Prevederile art. 7, 9, 10, 11, 12 si 13 nu se aplica anumitor preparate chimice considerate periculoase în sensul prevederilor art. 4, 5 sau 6, care, în forma în care sunt introduse pe piata, nu prezinta vreun risc din punct de vedere al proprietatilor fizico-chimice si nici risc pentru sanatate sau pentru mediu.
(2) Etichetarea prevazuta la art. 9, 10, 11 si 12 poate fi efectuata într-un alt mod adecvat, în cazul ambalajelor care sunt fie prea mici, fie nepotrivite pentru o etichetare în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) si b).
(3) Prin derogare de la prevederile art. 9, 10, 11, 12 si 13, ambalajele preparatelor chimice periculoase care sunt clasificate ca nocive, extrem de inflamabile, foarte inflamabile, inflamabile, iritante sau oxidante pot sa nu fie etichetate sau sa fie etichetate într-un alt mod adecvat, în cazul în care ambalajele contin cantitati atat de mici încat nu prezinta nici un pericol pentru persoanele care manipuleaza aceste preparate chimice periculoase sau pentru alte persoane.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 9, 10, 11, 12 si 13, ambalajele preparatelor chimice periculoase clasificate în conformitate cu prevederile art. 6 pot sa nu fie etichetate sau sa fie etichetate într-un alt mod adecvat, în cazul în care cantitatile pe care le contin sunt atat de mici încat nu prezinta nici un pericol pentru mediu.
(5) Prin derogare de la prevederile art. 9, 10, 11, 12 si 13, ambalajele preparatelor chimice periculoase care nu sunt prevazute la alin. (3) sau (4) pot fi etichetate într-un alt mod adecvat, în cazul în care ambalajele sunt prea mici pentru a permite etichetarea prevazuta la art. 9, 10 si 11 si nu prezinta nici un pericol pentru persoanele care manipuleaza aceste preparate chimice periculoase sau pentru alte persoane.
(6) În cazul în care se aplica prevederile alin. (2), (3), (4) si (5), nu este permisa utilizarea de simboluri, indicatii de pericol, fraze R sau fraze S, altele decat cele prevazute în prezentele norme metodologice.

CAPITOLUL VII
Vanzarea la distanta

Art. 15. – (1) Orice forma de publicitate pentru un preparat chimic periculos, care permite potentialului cumparator sa încheie un contract de cumparare a unui preparat chimic periculos fara a avea posibilitatea de a cunoaste informatiile incluse pe eticheta acestuia, trebuie sa mentioneze categoria sau categoriile de pericol indicate pe eticheta preparatului chimic periculos.
(2) Pentru respectarea cerintelor prevazute la alin. (1) partile contractante au în vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta.

CAPITOLUL VIII
Fisa tehnica de securitate

Art. 16. – (1) Persoana responsabila de introducerea pe piata a substantei sau preparatului chimic periculos furnizeaza utilizatorului profesional al substantei sau preparatului chimic periculos o fisa tehnica de securitate care contine informatiile prevazute la art. 18 si în anexa nr. 5, daca substanta sau preparatul chimic este clasificat ca periculos conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 451/2001.
(2) Persoana responsabila de introducerea pe piata a unui preparat chimic periculos furnizeaza, la cererea unui utilizator profesional, o fisa tehnica de securitate care contine informatiile corespunzatoare pentru preparatele chimice care nu sunt clasificate ca periculoase în sensul art. 4, 5 si 6, dar care contin într-o concentratie individuala mai mare sau egala cu 1% în greutate, pentru preparatele chimice care nu sunt în stare gazoasa, si mai mare sau egala cu 0,2% în volum, pentru preparatele chimice gazoase, cel putin:
a) o substanta care prezinta pericole pentru sanatate ori pentru mediu; sau
b) o substanta pentru care exista o valoare limita a concentratiei admise pentru expunerea la locurile de munca.
(3) Informatiile din fisa tehnica de securitate sunt destinate în principal folosirii de catre utilizatorii profesionali si trebuie sa permita acestora sa ia masurile necesare pentru protectia sanatatii, a securitatii si a mediului la locul de munca.
(4) Fisa tehnica de securitate poate fi furnizata pe hartie sau pe suport electronic, cu conditia ca destinatarul sa dispuna de aparatura necesara receptionarii.
(5) Informatiile din fisa tehnica de securitate se furnizeaza gratuit, cel mai tarziu cand substanta sau preparatul chimic periculos este livrat prima data si apoi dupa fiecare revizie datorata aparitiei oricarei informatii noi, semnificative, privind securitatea si protectia sanatatii si a mediului. Noua versiune datata, identificata ca “Revizie:… (data)”, se furnizeaza gratuit tuturor fostilor utilizatori care au primit substanta sau preparatul în ultimele 12 luni dinaintea reviziei.
(6) Nu este necesara întocmirea fiselor tehnice de securitate în cazul în care preparatele chimice periculoase comercializate sau puse la dispozitia publicului sunt însotite de suficiente informatii care sa permita utilizatorilor sa ia masurile necesare cu privire la protectia sanatatii si la securitate. Cu toate acestea, daca utilizatorii profesionali solicita fisa tehnica de securitate, acest document trebuie furnizat.
Art. 17. – Fisa tehnica de securitate se întocmeste în limba romana.

Art. 18. – (1) Fisa tehnica de securitate este structurata pe urmatoarele capitole:
a) Identificarea substantei/preparatului chimic periculos si a firmei/întreprinderii;
b) Compozitia/informatii despre ingrediente;
c) Identificarea pericolelor substantei/preparatului chimic periculos;
d) Masuri de prim ajutor;
e) Masuri de combatere a incendiilor;
f) Masuri împotriva pierderilor accidentale;
g) Manipulare si depozitare;
h) Controlul expunerii/protectie personala;
i) Proprietati fizico-chimice ale substantei/preparatului chimic periculos;
j) Stabilitate si reactivitate;
k) Informatii toxicologice;
l) Informatii ecologice;
m) Masuri privind evacuarea substantei/preparatului chimic periculos;
n) Informatii despre transport;
o) Informatii privind reglementarile specifice aplicabile;
p) Alte informatii.
(2) Sarcina de a furniza informatiile astfel prevazute revine persoanei responsabile de introducerea pe piata a substantei sau preparatului chimic periculos. Fisa tehnica de securitate se dateaza.

CAPITOLUL IX
Confidentialitatea denumirilor chimice

Art. 19. – (1) Mentionarea pe eticheta sau în cadrul fisei tehnice de securitate a substantelor chimice periculoase prezente în preparatele chimice periculoase si clasificate exclusiv ca:
a) iritanta, cu exceptia celor încadrate la fraza de risc R 41, sau iritanta în combinatie cu una sau mai multe dintre celelalte proprietati prevazute la art. 10 alin. (2) lit. d); sau
b) nociva sau nociva în combinatie cu una sau mai multe dintre proprietatile prevazute la art. 10 alin. (2) lit. d), care prezinta ele însele efecte letale acute,
poate fi considerata de persoana responsabila de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos confidentiala, în sensul ca divulgarea acestora poate prejudicia dreptul sau de proprietate intelectuala.
(2) Persoana responsabila de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos este responsabila de demonstrarea eventualului prejudiciu adus confidentialitatii denumirilor chimice ale substantelor chimice periculoase prevazute la alin. (1).
(3) În cazul în care persoana responsabila de introducerea pe piata pentru prima data a preparatului chimic periculos doreste sa se prevaleze de acest drept la confidentialitate, aceasta prezinta o cerere de confidentialitate catre Agentia Nationala pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase – ANSPCP, în care solicita ca referirile la substanta chimica periculoasa prevazuta la alin. (1), incluse pe eticheta, sa fie redate cu ajutorul unei denumiri care identifica cele mai importante grupe chimice functionale sau al unei denumiri alternative.
(4) Cererea de confidentialitate este întocmita conform prevederilor anexei nr. 4 si contine informatiile incluse în formularul din sectiunea A a aceleiasi anexe.
(5) ANSPCP poate solicita persoanei responsabile de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos furnizarea de informatii suplimentare, daca acestea sunt necesare pentru evaluarea valabilitatii cererii de confidentialitate.
(6) În termen de 30 de zile ANSPCP informeaza solicitantul asupra deciziei privind cererea de confidentialitate.
(7) În cazul în care cererea de confidentialitate a fost acceptata de catre ANSPCP, persoana responsabila de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos transmite o copie a acesteia autoritatilor competente ale fiecarui stat membru al Uniunii Europene în care doreste sa comercializeze preparatul chimic periculos.

CAPITOLUL X
Atributii si raspunderi

Art. 20. – (1) ANSPCP este autoritatea competenta pentru primirea informatiilor, inclusiv compozitia chimica, legate de preparatele chimice introduse pe piata si considerate periculoase pe baza proprietatilor care afecteaza sanatatea sau a proprietatilor fizico-chimice ale acestora.
(2) Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice ANSPCP poate solicita persoanei responsabile de introducerea pe piata a preparatului chimic periculos informatii privind compozitia acestuia si orice alte informatii utile în acest sens.
(3) ANSPCP asigura confidentialitatea informatiilor primite si utilizarea acestora numai pentru a raspunde solicitarilor de ordin medical pentru stabilirea de masuri preventive si curative, cu precadere în caz de urgenta.
Art. 21. – Autoritatile publice centrale pot reglementa cerintele specifice de protectie a sanatatii si securitatii la locul de munca a persoanelor, în timpul utilizarii preparatelor chimice periculoase. Respectivele reglementari nu pot aduce modificari care contravin prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 22. – Introducerea pe piata a preparatelor chimice periculoase care sunt conforme prezentelor norme metodologice nu poate fi interzisa, restrictionata sau împiedicata de catre ANSPCP.

CAPITOLUL XI
Dispozitii finale

Art. 23. – Anexele nr. 1-5 fac parte integranta din prezentele norme metodologice si se procura de la Agentia Nationala pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase.

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 473 din 13/07/2007
Intrare in vigoare:13/07/2007

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

Art. 1. – Prevederile prezentei hotărâri au drept scop asigurarea protecţiei tinerilor împotriva exploatării economice, oricărei munci susceptibile să dăuneze securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor fizice, psihologice, morale ori sociale sau să pericliteze educaţia acestora.
Art. 2. – Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricărei persoane în vârstă de până la 18 ani care are încheiat un contract individual de muncă în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Art. 3. – În sensul prezentei hotărâri, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
a) tânăr – orice persoană în vârstă de cel puţin 15 ani şi de cel mult 18 ani;
b) copil – orice persoană care nu a atins vârsta de 15 ani sau orice tânăr în vârstă de cel puţin 15 ani şi de cel mult 18 ani care face încă obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral, stabilit de lege;
c) muncă uşoară – toate activităţile care, prin natura proprie sarcinilor pe care le presupun şi a condiţiilor specifice în care acestea sunt efectuate, nu pot prejudicia securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copilului şi tânărului şi nu sunt de natură să prejudicieze frecvenţa şcolară, participarea la programe de orientare ori de formare profesională, aprobate de conducerea unităţii de învăţământ, sau capacitatea acestora de a beneficia de instruirea primită;
d) timp de lucru – orice perioadă în care tânărul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare;
e) perioadă de repaus – orice perioadă care nu este timp de lucru.
Art. 4. – Angajatorul este obligat să asigure tinerilor condiţii de muncă adaptate vârstei lor.
Art. 5. – (1) Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), copiii în vârstă de cel puţin 16 ani, care fac obiectul şcolarizării obligatorii, pe bază de program integral, pot încheia, în condiţiile legii, un contract individual de muncă în calitate de salariat pentru desfăşurarea de munci uşoare.
(3) Copilul care face obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral poate încheia un contract individual de muncă şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru desfăşurarea de activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
Art. 6. – (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protejarea sănătăţii tinerilor, ţinând seama, în special, de riscurile specifice prevăzute la art. 9.
(2) Angajatorul trebuie să pună în practică măsurile prevăzute la alin. (1), pe baza evaluării riscurilor existente pentru tineri şi legate de munca acestora.
(3) Evaluarea prevăzută la alin. (2) trebuie să fie efectuată înainte ca tinerii să înceapă munca şi la orice modificare semnificativă a condiţiilor de muncă şi trebuie să vizeze, în principal, următoarele elemente:
a) echipamentul de muncă şi organizarea locului de muncă şi a postului de lucru;
b) natura, nivelul şi durata expunerii la agenţi fizici, biologici şi chimici;
c) organizarea, categoria şi modul de utilizare a echipamentelor de muncă, în special a agenţilor prevăzuţi la lit. b), maşinilor, aparatelor şi dispozitivelor, precum şi manipularea acestora;
d) stabilirea procedeelor de muncă şi a desfăşurării muncii şi interacţiunea acestora, respectiv organizarea muncii;
e) nivelul pregătirii profesionale şi al instruirii acordate tinerilor.
(4) În cazul în care evaluarea prevăzută la alin. (2) demonstrează existenţa unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mentală ori dezvoltarea tinerilor, angajatorul are obligaţia de a asigura evaluarea şi supravegherea sănătăţii tinerilor, la intervale regulate, în mod gratuit şi adecvat, în conformitate cu reglementările în vigoare.
Art. 7. – (1) Angajatorul este obligat să informeze, în scris, tinerii asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor.
(2) Angajatorul este obligat să informeze, în scris, părinţii sau reprezentanţii legali ai copiilor angajaţi în condiţiile art. 5 alin. (3) asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor.
Art. 8. – Angajatorul apelează la serviciile de prevenire şi protecţie, prevăzute la art. 7 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, în vederea planificării, aplicării şi controlului condiţiilor de securitate şi de sănătate aplicabile în munca tinerilor, conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 9. – (1) Angajatorul are obligaţia de a proteja tinerii împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale ori din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare.
(2) Fără a aduce atingere art. 5 alin. (1) şi în scopul prevăzut la alin. (1) este interzisă angajarea tinerilor pentru activităţi care:
a) depăşesc în mod evident capacităţile lor fizice sau psihologice;
b) implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care determină modificări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidităţii sau având orice alt efect nociv cronic asupra fiinţei umane;
c) implică o expunere nocivă la radiaţii;
d) prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau preveni, din cauza atenţiei insuficiente pe care o acordă securităţii în muncă, a lipsei lor de experienţă ori de pregătire;
e) pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori a vibraţiilor.
(3) Printre activităţile şi procedeele care sunt susceptibile să antreneze riscuri specifice pentru tineri, în sensul prevederilor alin. (1), figurează, în special:
a) activităţile care implică o expunere nocivă la agenţii fizici, biologici şi chimici prevăzuţi la pct. I din anexă;
b) procedeele şi activităţile prevăzute la pct. II din anexă.
Art. 10. – (1) În cazul tinerilor durata timpului de muncă este de maximum 6 ore/zi şi 30 de ore/săptămână.
(2) În situaţia în care tânărul cumulează mai multe funcţii în baza unor contracte individuale de muncă, timpul de muncă efectuat se însumează şi nu poate depăşi, cumulat, durata prevăzută la alin. (1).
Art. 11. – Tinerii nu pot presta muncă suplimentară.
Art. 12. – (1) Tinerii nu pot presta muncă de noapte.
(2) Copiii angajaţi în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) nu pot presta muncă între orele 20,00 şi 6,00.
Art. 13. – Tinerii beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute consecutive, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
Art. 14. – (1) Între două zile de muncă, tinerii beneficiază de o perioadă minimă de repaus de 12 ore consecutive.
(2) Între două zile de muncă, copiii încadraţi în muncă conform art. 5 alin. (2) şi (3) beneficiază de o perioadă minimă de repaus de 14 ore consecutive.
(3) Tinerii beneficiază de o perioadă de repaus săptămânal de două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
Art. 15. – (1) Tinerii beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
(2) În cazurile prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3), angajatorii se asigură că perioada liberă de orice muncă este inclusă, în măsura posibilului, în cadrul vacanţelor şcolare ale copiilor care fac obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislaţia naţională.
Art. 16. – Anexa face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 17. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă prevederile Ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 753/2006 privind protecţia tinerilor în muncă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva Consiliului nr. 94/33/CE din 22 iunie 1994 privind protecţia tinerilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 216/1994.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
───────────────
Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse,
Paul Păcuraru
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului,
Cristian Mihai Adomniţei

Bucureşti, 13 iunie 2007.
Nr. 600.

ANEXĂ

LISTA
cuprinzând agenţii, activităţile şi procedeele care pot antrena
riscuri specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea
tinerilor, la care se face referire în art. 9 din hotărâre

I. Agenţi
1. Agenţi fizici:
a) radiaţiile ionizante;
b) munca în atmosferă hiperbarică, de exemplu în incintele presurizate, la scufundări subacvative.
2. Agenţi biologici: agenţii biologici din grupele 3 şi 4, în sensul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă.
3. Agenţi chimici:
a) substanţele şi preparatele care sunt clasificate în toxice (T), foarte toxice (Tx), corozive (C) sau explozive (E), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase;
b) substanţele şi preparatele care se clasifică în nocive, conform prevederilor actelor normative prevăzute la lit. a), şi comportă următoarele riscuri:
– pot determina efecte ireversibile foarte grave (R39);
– pot determina efecte ireversibile (R40);
– pot antrena o sensibilizare prin inhalare (R42);
– pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea (R43);
– pot cauza cancer (R45);
– pot cauza modificări genetice ereditare (R46);
– pot avea efecte grave pentru sănătate în caz de expunere prelungită (R48);
– pot reduce fertilitatea (R60);
– pot determina apariţia, pe durata gravidităţii, a unor efecte nocive pentru copil (R61);
c) substanţele şi preparatele, conform prevederilor actelor normative prevăzute la lit. a), care se clasifică în iritante (Xi) şi comportă unul sau mai multe din următoarele forme de risc:
– sunt inflamabile (R12);
– pot antrena o sensibilizare prin inhalare (R42);
– pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea (R43);
d) substanţele şi preparatele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;
e) plumbul şi compuşii săi, în măsura în care agenţii respectivi pot să fie absorbiţi de organismul uman;
f) azbestul.
II. Procedee şi activităţi:
a) procedeele şi activităţile prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.093/2006;
b) activităţi de fabricaţie şi de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor obiecte care conţin explozivi;
c) activităţi din menajeriile de animale feroce şi veninoase;
d) activităţi de sacrificare industrială a animalelor;
e) activităţi care presupun manipularea aparatelor de producere, de înmagazinare sau de folosire a gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate;
f) activităţi care presupun folosirea cuvelor, bazinelor, rezervoarelor, recipientelor sau canistrelor care conţin agenţii chimici prevăzuţi la pct. I.3;
g) activităţi care comportă risc de prăbuşire, surpare, cădere de la înălţime;
h) activităţi care comportă riscuri electrice de înaltă tensiune;
i) activităţi al căror ritm este condiţionat de maşini şi care sunt remunerate în funcţie de rezultat.

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 252 din 21/03/2006
Intrare in vigoare: 01/01/2007

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru şantierele temporare sau mobile.

Art. 2. – Prezenta hotărâre nu se aplică activităţilor de foraj şi extracţie din industria extractivă.

Art. 3. – Prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplică domeniului prevăzut la art. 1 fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice ale prezentei hotărâri.

Art. 4. – În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) şantier temporar sau mobil, denumit în continuare şantier, – orice şantier în care se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă, a căror listă neexhaustivă este prevăzută în anexa nr. 1;

b) beneficiar (investitor) – orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea şi care asigură fondurile necesare realizării acesteia;

c) manager de proiect – orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condiţiile legii şi desemnată de către beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea, programarea şi controlul realizării lucrărilor pe şantier, fiind responsabilă de realizarea proiectului în condiţiile de calitate, costuri şi termene stabilite;

d) proiectantul lucrării – orice persoană fizică sau juridică competentă care, la comanda beneficiarului, elaborează documentaţia de proiectare;

e) şef de şantier – persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea lucrărilor pe şantier şi să urmărească realizarea acestora conform proiectului;

f) antreprenor (constructor, contractant, ofertant) – orice persoană fizică sau juridică competentă care execută lucrări de construcţii-montaj, în baza unui proiect, la comanda beneficiarului;

g) subantreprenor (subcontractant) – orice persoană fizică sau juridică care îşi asumă contractual faţă de antreprenor sarcina de a executa lucrări de construcţii-montaj de specialitate, prevăzute în proiectul lucrării;

h) lucrător independent – orice persoană fizică autorizată care realizează o activitate profesională în mod independent şi îşi asumă contractual faţă de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor sarcina de a realiza pe şantier lucrări pentru care este autorizat;

i) coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării – orice persoană fizică sau juridică competentă, desemnată de către beneficiar şi/sau de către managerul de proiect pe durata elaborării proiectului, având atribuţiile prevăzute la art. 54;

j) coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării – orice persoană fizică sau juridică desemnată de către beneficiarul lucrării şi/sau de către managerul de proiect pe durata realizării lucrării, având atribuţiile prevăzute la art. 58.

CAPITOLUL II
Coordonatori în materie de securitate şi sănătate

Art. 5. – Coordonarea în materie de securitate şi sănătate trebuie să fie organizată atât în faza de studiu, concepţie şi elaborare a proiectului, cât şi pe perioada executării lucrărilor.

Art. 6. – Atunci când la elaborarea proiectului participă mai mulţi proiectanţi, beneficiarul şi/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.

Art. 7. – Atunci când la realizarea lucrărilor pe şantier participă mai mulţi antreprenori, un antreprenor şi unul sau mai mulţi subantreprenori, un antreprenor şi lucrători independenţi ori mai mulţi lucrători independenţi, beneficiarul şi/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării.

Art. 8. – Funcţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării şi funcţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării sau a intervenţiilor ulterioare pot fi deţinute de aceeaşi persoană.

Art. 9. – Pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile, coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie:

a) să participe la toate etapele de elaborare a proiectului şi de realizare a lucrării;

b) să fie invitaţi la toate întrunirile care privesc elaborarea proiectului şi realizarea lucrării;

c) să primească şi, dacă este cazul, să solicite managerului de proiect şi antreprenorului elementele necesare îndeplinirii sarcinilor sale;

d) să întocmească şi să ţină la zi registrul de coordonare prevăzut la art. 36.

CAPITOLUL III
Instrumente ale coordonării

SECŢIUNEA 1

Planul de securitate şi sănătate

Art. 10. – Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să asigure ca, înainte de deschiderea şantierului, să fie stabilit un plan de securitate şi sănătate, conform art. 54 lit. b).

Art. 11. – Planul de securitate şi sănătate este un document scris care cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor care pot apărea în timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.

Art. 12. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a proiectului şi trebuie ţinut la zi pe toată durata efectuării lucrărilor.

Art. 13. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie elaborat de coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.

Art. 14. – În situaţia în care proiectul este elaborat de un singur proiectant, acesta răspunde de elaborarea planului de securitate şi sănătate.

Art. 15. – Pe măsură ce sunt elaborate, planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor trebuie să fie integrate în planul de securitate şi sănătate.

Art. 16. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să facă parte din proiectul lucrării şi să fie adaptat conţinutului acestuia.

Art. 17. – Planul de securitate şi sănătate trebuie:

a) să precizeze cerinţele de securitate şi sănătate aplicabile pe şantier;

b) să specifice riscurile care pot apărea;

c) să indice măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor;

d) să conţină măsuri specifice privind lucrările care se încadrează în una sau mai multe categorii cuprinse în anexa nr. 2.

Art. 18. – La elaborarea planului de securitate şi sănătate trebuie să se ţină seama de toate tipurile de activităţi care se desfăşoară pe şantier şi să se identifice toate zonele în care se desfăşoară lucrările cuprinse în anexa nr. 2.

Art. 19. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a) informaţii de ordin administrativ care privesc şantierul şi, dacă este cazul, informaţii care completează declaraţia prealabilă prevăzută la art. 47;

b) măsuri generale de organizare a şantierului stabilite de comun acord de către managerul de proiect şi coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;

c) identificarea riscurilor şi descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

d) măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri; măsuri de protecţie colectivă şi individuală;

e) amenajarea şi organizarea şantierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare, modalităţi de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori şi subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;

f) măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea;

g) obligaţii ce decurg din interferenţa activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi în vecinătatea acestuia;

h) măsuri generale pentru asigurarea menţinerii şantierului în ordine şi în stare de curăţenie;

i) indicaţii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor şi măsurile de organizare luate în acest sens;

j) modalităţi de colaborare între antreprenori, subantreprenori şi lucrătorii independenţi privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Art. 20. – Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea trebuie să se refere, în special, la:

a) căile sau zonele de deplasare ori de circulaţie orizontale şi verticale;

b) condiţiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveşte interferenţa instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia;

c) limitarea manipulării manuale a sarcinilor;

d) delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod deosebit dacă se depozitează materiale sau substanţe periculoase;

e) condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărâmări, demolări şi demontări;

f) condiţiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;

g) utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiei electrice generale;

h) măsurile care privesc interacţiunile de pe şantier.

Art. 21. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie completat şi adaptat în funcţie de evoluţia şantierului şi de durata efectivă a lucrărilor sau a fazelor de lucru.

Art. 22. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii.

Art. 23. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către managerul de proiect timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.

SECŢIUNEA a 2-a

Planul propriu de securitate şi sănătate

Art. 24. – Planul propriu de securitate şi sănătate cuprinde ansamblul de măsuri de securitate şi sănătate specifice fiecărui antreprenor sau subantreprenor.

Art. 25. – Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe şantier, acesta trebuie să pună planul propriu de securitate şi sănătate la dispoziţia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate, după caz.

Art. 26. – Antreprenorul trebuie să stabilească acest plan în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării.

Art. 27. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie armonizat cu planul de securitate şi sănătate al şantierului.

Art. 28. – Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulţi subantreprenori, în totalitate sau o parte din lucrările care trebuie să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate, trebuie să le transmită acestora un exemplar al planului propriu şi, dacă este cazul, un document care cuprinde măsurile generale de securitate şi sănătate pentru lucrările şantierului ce intră în responsabilitatea sa.

Art. 29. – La elaborarea planului propriu de securitate şi sănătate subantreprenorul trebuie să ţină seama de informaţiile furnizate de către antreprenor şi de prevederile planului de securitate şi sănătate al şantierului.

Art. 30. – Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării cu antreprenorul.

Art. 31. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a) numele şi adresa antreprenorului/subantreprenorului;

b) numărul lucrătorilor pe şantier;

c) numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;

d) durata lucrărilor, indicând data începerii acestora;

e) analiza proceselor tehnologice de execuţie care pot afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă pe şantier;

f) evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea şantierului;

g) măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie colectivă şi măsuri de protecţie individuală.

Art. 32. – Înainte de începerea lucrărilor pe şantier de către antreprenor/subantreprenor, planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie consultat şi avizat de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, medicul de medicina muncii şi membrii comitetului de securitate şi sănătate sau de către reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

Art. 33. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este cazul.

Art. 34. – Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate şi sănătate trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

Art. 35. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către antreprenor timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.

SECŢIUNEA a 3-a

Registrul de coordonare

Art. 36. – Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de către coordonatorii în materie de securitate şi sănătate, informaţii privind evenimentele care au loc pe şantier, constatările efectuate şi deciziile luate.

Art. 37. – Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie să consemneze în registrul de coordonare:

a) numele şi adresele antreprenorilor, subantreprenorilor şi data intervenţiei fiecăruia pe şantier;

b) lista cu efectivul lucrătorilor pe şantier şi durata prevăzută pentru efectuarea lucrărilor;

c) evenimentele importante care trebuie luate în considerare la realizarea proiectului, respectiv a lucrărilor, constatările şi deciziile adoptate;

d) observaţiile, informaţiile şi propunerile privind securitatea şi sănătatea în muncă aduse la cunoştinţă beneficiarului, managerului de proiect sau celor care intervin pe şantier şi eventualele răspunsuri ale acestora;

e) observaţiile şi propunerile antreprenorilor şi subantreprenorilor privind securitatea şi sănătatea în muncă;

f) abaterile de la prevederile planului de securitate şi sănătate;

g) rapoartele vizitelor de control pe şantier şi ale întrunirilor, dispoziţiile care trebuie transmise;

h) incidente şi accidente care au avut loc.

Art. 38. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să transmită coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării registrul de coordonare, pe baza unui proces-verbal care va fi ataşat la registru.

Art. 39. – Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie să prezinte registrul de coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari.

Art. 40. – Registrul de coordonare trebuie păstrat de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.

SECŢIUNEA a 4-a

Dosarul de intervenţii ulterioare

Art. 41. – Dosarul de intervenţii ulterioare trebuie să cuprindă:

a) documentaţia de intervenţii ulterioare, cum ar fi planuri şi note tehnice;

b) prevederi şi informaţii utile pentru efectuarea intervenţiilor ulterioare în condiţii de securitate şi sănătate.

Art. 42. – Dosarul de intervenţii ulterioare se întocmeşte încă din faza de proiectare a lucrării de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării sau de către proiectant, după caz.

Art. 43. – Dosarul de intervenţii ulterioare trebuie să fie transmis coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, pe bază de proces-verbal care se ataşează la dosar.

Art. 44. – După recepţia finală a lucrării dosarul de intervenţii ulterioare trebuie transmis beneficiarului pe baza unui proces-verbal care se ataşează la dosar.

Art. 45. – În cazul unei intervenţii ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziţie coordonatorului în materie de securitate şi sănătate desemnat pe durata intervenţiilor ulterioare un exemplar al dosarului de intervenţii ulterioare.

Art. 46. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate desemnat pe perioada intervenţiilor ulterioare trebuie să completeze dosarul de intervenţii ulterioare şi să efectueze eventuale modificări cerute de noile lucrări.

CAPITOLUL IV
Declaraţia prealabilă

Art. 47. – Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să întocmească o declaraţie prealabilă în următoarele situaţii:

a) durata lucrărilor este apreciată a fi mai mare de 30 de zile lucrătoare şi pe şantier lucrează simultan mai mult de 20 de lucrători;

b) volumul de mână de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni-zi.

Art. 48. – Declaraţia va fi întocmită conform anexei nr. 3 şi va fi comunicată inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se vor desfăşura lucrările, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea acestora.

Art. 49. – Textul declaraţiei prealabile trebuie să fie afişat pe şantier, în loc vizibil, înainte de începerea lucrărilor.

Art. 50. – Textul declaraţiei prealabile trebuie actualizat ori de câte ori au loc schimbări.

CAPITOLUL V
Elaborarea proiectului lucrării

SECŢIUNEA 1

Principii generale de securitate şi sănătate

aplicabile proiectului lucrării

Art. 51. – Încă din faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării, managerul de proiect, proiectantul şi, atunci când este cazul, beneficiarul trebuie să ia în considerare principiile generale de prevenire în materie de securitate şi sănătate prevăzute în legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveşte:

a) alegerea soluţiilor arhitecturale, tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări ori faze de lucru care se desfăşoară simultan sau succesiv;

b) estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru.

Art. 52. – În faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării trebuie să se ţină seama, ori de câte ori este necesar, de toate planurile de securitate şi de sănătate şi de toate dosarele întocmite conform art. 54 lit. b) şi c) sau adaptate conform art. 58 lit. c).

SECŢIUNEA a 2-a

Desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate

pe durata elaborării proiectului lucrării

Art. 53. – Desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să se facă înainte de începerea fazei de elaborare a proiectului lucrării.

SECŢIUNEA a 3-a

Atribuţiile coordonatorului în materie de securitate şi sănătate

pe durata elaborării proiectului lucrării

Art. 54. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării, numit în conformitate cu art. 6, are următoarele atribuţii:

a) să coordoneze aplicarea prevederilor art. 51 şi 52;

b) să elaboreze sau să solicite să se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de securitate şi sănătate, precizând regulile aplicabile şantierului respectiv şi ţinând seama de activităţile de exploatare care au loc în cadrul acestuia;

c) să pregătească un dosar de intervenţii ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrării, conţinând elementele utile în materie de securitate şi sănătate de care trebuie să se ţină seama în cursul eventualelor lucrări ulterioare;

d) să adapteze planul de securitate şi sănătate la fiecare modificare adusă proiectului;

e) să transmită elementele planului de securitate şi sănătate tuturor celor cu responsabilităţi în domeniu;

f) să deschidă un registru de coordonare şi să-l completeze;

g) să transmită planul de securitate şi sănătate, registrul de coordonare şi dosarul de intervenţii ulterioare beneficiarului şi/sau managerului de proiect şi coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării;

h) să participe la întrunirile organizate de beneficiar şi/sau de managerul de proiect;

i) să stabilească, în colaborare cu beneficiarul şi/sau managerul de proiect, măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului;

j) să armonizeze planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor cu planul de securitate şi sănătate al şantierului;

k) să organizeze coordonarea între proiectanţi;

l) să ţină seama de toate eventualele interferenţe ale activităţilor de pe şantier.

Art. 55. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să aibă competenţa necesară exercitării funcţiei:

a) experienţă profesională de minimum 5 ani în arhitectură, construcţii sau conducerea şantierelor;

b) formare specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate, actualizată la fiecare 3 ani.

CAPITOLUL VI
Realizarea lucrării

SECŢIUNEA 1

Principii generale aplicabile pe durata realizării lucrării

Art. 56. – Pe toată durata realizării lucrării angajatorii şi lucrătorii independenţi trebuie să respecte obligaţiile generale ce le revin în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveşte:

a) menţinerea şantierului în ordine şi într-o stare de curăţenie corespunzătoare;

b) alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ţinând seama de condiţiile de acces la aceste posturi;

c) stabilirea căilor şi zonelor de acces sau de circulaţie;

d) manipularea în condiţii de siguranţă a diverselor materiale;

e) întreţinerea, controlul înainte de punerea în funcţiune şi controlul periodic al echipamentelor de muncă utilizate, în scopul eliminării defecţiunilor care ar putea să afecteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

f) delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare şi înmagazinare a diverselor materiale, în special a materialelor sau substanţelor periculoase;

g) condiţiile de deplasare a materiilor şi materialelor periculoase utilizate;

h) stocarea, eliminarea sau evacuarea deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărâmări, demolări şi demontări;

i) adaptarea, în funcţie de evoluţia şantierului, a duratei de execuţie efectivă stabilită pentru diferite tipuri de lucrări sau faze de lucru;

j) cooperarea dintre angajatori şi lucrătorii independenţi;

k) interacţiunile cu orice alt tip de activitate care se realizează în cadrul sau în apropierea şantierului.

SECŢIUNEA a 2-a

Desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate

pe durata realizării lucrării

Art. 57. – Atunci când beneficiarul sau managerul de proiect desemnează un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, altul decât cel desemnat pe perioada realizării proiectului, această desemnare va avea loc înaintea începerii lucrărilor pe şantier.

SECŢIUNEA a 3-a

Atribuţiile coordonatorului în materie de securitate şi sănătate

pe durata realizării lucrării

Art. 58. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, numit în conformitate cu art. 7, are următoarele atribuţii:

a) să coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire şi de securitate la alegerea soluţiilor tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări sau faze de lucru care se desfăşoară simultan ori succesiv şi la estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru;

b) să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se asigura că angajatorii şi, dacă este cazul, lucrătorii independenţi respectă principiile prevăzute la art. 56, într-un mod coerent şi responsabil, şi aplică planul de securitate şi sănătate prevăzut la art. 54 lit. b);

c) să adapteze sau să solicite să se realizeze eventuale adaptări ale planului de securitate şi sănătate prevăzut la art. 54 lit. b) şi ale dosarului de intervenţii ulterioare prevăzut la art. 54 lit. c), în funcţie de evoluţia lucrărilor şi de eventualele modificări intervenite;

d) să organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe şantier, şi coordonarea activităţilor acestora, privind protecţia lucrătorilor, prevenirea accidentelor şi a riscurilor profesionale care pot afecta sănătatea lucrătorilor, informarea reciprocă şi informarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora şi, dacă este cazul, informarea lucrătorilor independenţi;

e) să coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea corectă a instrucţiunilor de lucru şi de securitate a muncii;

f) să ia măsurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate să aibă acces pe şantier;

g) să stabilească, în colaborare cu managerul de proiect şi antreprenorul, măsurile generale aplicabile şantierului;

h) să ţină seama de toate interferenţele activităţilor din perimetrul şantierului sau din vecinătatea acestuia;

i) să stabilească, împreună cu antreprenorul, obligaţiile privind utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă, instalaţiilor de ridicat sarcini, accesul pe şantier;

j) să efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor, înainte ca aceştia să redacteze planul propriu de securitate şi sănătate;

k) să avizeze planurile de securitate şi sănătate elaborate de antreprenori şi modificările acestora.

Art. 59. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării trebuie să aibă competenţa necesară exercitării funcţiei:

a) experienţă profesională în construcţii sau în conducerea şantierului de minimum 5 ani;

b) formare specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate, actualizată la fiecare 3 ani.

CAPITOLUL VII
Obligaţiile beneficiarului, managerului de proiect, angajatorilor

şi lucrătorilor independenţi

SECŢIUNEA 1

Obligaţiile beneficiarului şi ale managerului de proiect

Art. 60. – Atunci când un beneficiar sau un manager de proiect a desemnat unul ori mai mulţi coordonatori în materie de securitate şi sănătate pentru a executa sarcinile prevăzute la art. 54 şi 58, acesta nu va fi exonerat de răspunderile care îi revin în acest domeniu.

Art. 61. – În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier, managerul de proiect are, în principal, următoarele obligaţii:

a) să aplice principiile generale de prevenire a riscurilor la locul de muncă;

b) să coopereze cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate în timpul fazelor de proiectare şi de realizare a lucrărilor;

c) să ia în considerare observaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate consemnate în registrul de coordonare;

d) să stabilească măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului, consultându-se cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;

e) să redacteze un document de colaborare practică cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate.

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţiile angajatorilor

Art. 62. – Punerea în aplicare a art. 54, 58 şi 60 nu aduce atingere principiului răspunderii angajatorilor prevăzut în legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE.

Art. 63. – În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier în condiţiile prevăzute la art. 58 şi 60, angajatorii au, în principal, următoarele obligaţii:

a) să respecte obligaţiile generale ale angajatorilor în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE;

b) să îndeplinească şi să urmărească respectarea planului de securitate şi sănătate de către toţi lucrătorii din şantier;

c) să ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 56, în conformitate cu cerinţele minime stabilite în anexa nr. 4;

d) să ţină seama de indicaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate sau ale şefului de şantier şi să le îndeplinească pe toată perioada execuţiei lucrărilor;

e) să informeze lucrătorii independenţi cu privire la măsurile de securitate şi sănătate care trebuie aplicate pe şantier şi să pună la dispoziţie acestora instrucţiuni adecvate;

f) să redacteze planurile proprii de securitate şi sănătate şi să le transmită coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate.

Art. 64. – În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, atunci când ei înşişi execută o activitate profesională pe şantier, angajatorii trebuie să respecte:

a) prevederile din legislaţia naţională care transpune prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la obligaţiile angajaţilor, echipamentul de muncă, echipamentul individual de protecţie;

b) indicaţiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate în muncă.

SECŢIUNEA a 3-a

Obligaţiile lucrătorilor independenţi

Art. 65. – În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, lucrătorii independenţi trebuie:

a) să respecte, pe toată durata execuţiei lucrării, măsurile de securitate şi sănătate, în conformitate cu legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE şi, în particular, prevederile art. 56;

b) să respecte dispoziţiile minime de securitate şi sănătate stabilite în anexa nr. 4;

c) să-şi desfăşoare activitatea conform cerinţelor de securitate şi sănătate stabilite pentru şantierul respectiv;

d) să participe la orice acţiune coordonată de prevenire a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pe şantier;

e) să utilizeze echipamente de muncă ce îndeplinesc condiţiile de securitate şi sănătate;

f) să aleagă şi să utilizeze echipamente individuale de protecţie conform riscurilor la care sunt expuşi;

g) să respecte indicaţiile şi să îndeplinească instrucţiunile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate;

h) să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate.

CAPITOLUL VIII
Informarea lucrătorilor

Art. 66. – Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra măsurilor ce trebuie luate privind securitatea şi sănătatea lor pe şantier.

Art. 67. – Informaţiile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate.

CAPITOLUL IX
Consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 68. – Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora privind prevederile art. 56, 58 şi 63 trebuie să se realizeze conform legislaţiei naţionale care transpune Directiva 89/391/CEE.

Art. 69. – Atunci când este necesar, ţinând seama de gradul de risc şi de importanţa şantierului, consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora din întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea pe acelaşi şantier trebuie să se realizeze cu o coordonare adecvată.

Art. 70. – În scopul consultării şi participării lucrătorilor, trebuie pusă la dispoziţie acestora sau, după caz, reprezentanţilor lor o copie a planului de securitate şi sănătate şi a eventualelor sale modificări.

CAPITOLUL X
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 71. – Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 72. – Regulamentul privind formarea specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate prevăzut la art. 55 şi 59 se va stabili prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Art. 73. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Prezenta hotărâre transpune Directiva 92/57/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pe şantierele temporare şi mobile, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
─────────────────────────
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu

Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre

Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu

p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat

Bucureşti, 2 martie 2006.
Nr. 300.

ANEXA Nr. 1

LISTA NEEXHAUSTIVĂ
a lucrărilor de construcţii sau de inginerie civilă

1. Excavaţii

2. Terasamente

3. Construcţii

4. Montarea şi demontarea elementelor prefabricate

5. Amenajări sau instalaţii

6. Transformări

7. Renovări

8. Reparaţii

9. Dărâmări

10. Demolări

11. Mentenanţă

12. Întreţinere – lucrări de zugrăveli şi curăţare

13. Asanări

14. Consolidări

15. Modernizări

16. Reabilitări

17. Extinderi

18. Restaurări

19. Demontări

ANEXA Nr. 2

LISTA NEEXHAUSTIVĂ
a lucrărilor care implică riscuri specifice pentru securitatea
şi sănătatea lucrătorilor

1. Lucrări care expun lucrătorii la riscul de a fi îngropaţi sub alunecări de teren, înghiţiţi de terenuri mocirloase/mlăştinoase ori de a cădea de la înălţime, datorită naturii activităţii desfăşurate, procedeelor folosite sau mediului înconjurător al locului de muncă

2. Lucrări în care expunerea la substanţe chimice sau biologice prezintă un risc particular pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor ori pentru care supravegherea sănătăţii lucrătorilor este o cerinţă legală

3. Lucrări cu expunere la radiaţii ionizante pentru care prevederile legale specifice obligă la delimitarea de zone controlate sau supravegheate

4. Lucrări în apropierea liniilor electrice de înaltă tensiune

5. Lucrări care expun la risc de înec

6. Lucrări de puţuri, terasamente subterane şi tuneluri

7. Lucrări cu tuburi cu aer comprimat

8. Lucrări care implică folosirea de explozibili

9. Lucrări de montare şi demontare a elementelor prefabricate grele.

ANEXA Nr. 3

CONŢINUTUL DECLARAŢIEI PREALABILE

1. Data comunicării

2. Adresa exactă a şantierului

3. Beneficiarul (beneficiarii) lucrării (numele şi adresele)

4. Tipul lucrării

5. Managerul (managerii) de proiect (numele şi adresa)

6. Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării (numele şi adresa)

7. Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării (numele şi adresa)

8. Data prevăzută pentru începerea lucrării

9. Durata estimativă a lucrărilor pe şantier

10. Numărul maxim estimat de lucrători pe şantier

11. Numărul de antreprenori/subantreprenori şi de lucrători independenţi prevăzut pe şantier

12. Datele de identificare a antreprenorilor, subantreprenorilor şi/sau lucrătorilor independenţi deja selecţionaţi.

ANEXA Nr. 4

CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate pentru şantiere

Observaţii preliminare

Obligaţiile prevăzute în prezenta anexă se aplică de fiecare dată când caracteristicile şantierului ori ale activităţii, circumstanţele sau un risc o cer.

În sensul prezentei anexe, termenul încăperi înseamnă, printre altele, barăci.

PARTEA A

Cerinţe minime generale pentru locurile de muncă din şantiere

1. Stabilitate şi soliditate

1.1. Materialele, echipamentele şi, în general, orice element care, la o deplasare oarecare, poate afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate într-un mod adecvat şi sigur.

1.2. Accesul pe orice suprafaţă de material care nu are o rezistenţă suficientă nu este permis decât dacă se folosesc echipamente sau mijloace corespunzătoare, astfel încât lucrul să se desfăşoare în condiţii de siguranţă.

2. Instalaţii de distribuţie a energiei

2.1. Instalaţiile trebuie proiectate, realizate şi utilizate astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie, iar lucrătorii să fie protejaţi corespunzător contra riscurilor de electrocutare prin atingere directă ori indirectă.

2.2. La proiectarea, realizarea şi alegerea materialului şi a dispozitivelor de protecţie trebuie să se ţină seama de tipul şi puterea energiei distribuite, de condiţiile de influenţă externe şi de competenţa persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.

3. Căile şi ieşirile de urgenţă

3.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie în permanenţă libere şi să conducă în modul cel mai direct posibil într-o zonă de securitate.

3.2. În caz de pericol, toate posturile de lucru trebuie să poată fi evacuate rapid şi în condiţii de securitate maximă pentru lucrători.

3.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă se determină în funcţie de utilizare, de echipament şi de dimensiunile şantierului şi ale încăperilor, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente.

3.4. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 92/58/CEE.

Panourile de semnalizare trebuie să fie realizate dintr-un material suficient de rezistent şi să fie amplasate în locuri corespunzătoare.

3.5. Pentru a putea fi utilizate în orice moment, fără dificultate, căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile care au acces la acestea nu trebuie să fie blocate cu obiecte.

3.6. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de siguranţă, de intensitate suficientă în caz de pană de curent.

4. Detectarea şi stingerea incendiilor

4.1. În funcţie de caracteristicile şantierului şi de dimensiunile şi destinaţia încăperilor, de echipamentele prezente, de caracteristicile fizice şi chimice ale substanţelor sau ale materialelor prezente, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente, este necesar să fie prevăzute un număr suficient de dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor, precum şi, dacă este cazul, un număr suficient de detectoare de incendiu şi de sisteme de alarmă.

4.2. Dispozitivele de stingere a incendiului, detectoarele de incendiu şi sistemele de alarmă trebuie întreţinute şi verificate în mod periodic.

La intervale periodice trebuie să se efectueze încercări şi exerciţii adecvate.

4.3. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile şi uşor de manipulat.

4.4. Acestea trebuie să fie semnalizate conform prevederilor din legislaţia naţională care transpune Directiva 92/58/CEE.

Panourile de semnalizare trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.

5. Ventilaţie

Ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor, trebuie luate măsuri pentru a asigura lucrătorilor aer proaspăt în cantitate suficientă.

Dacă se foloseşte o instalaţie de ventilaţie, aceasta trebuie menţinută în stare de funcţionare şi nu trebuie să expună lucrătorii la curenţi de aer care le pot afecta sănătatea.

Atunci când este necesar pentru sănătatea lucrătorilor, un sistem de control trebuie să semnalizeze orice oprire accidentală a instalaţiei.

6. Expunerea la riscuri particulare

6.1. Lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la niveluri de zgomot nocive sau unei influenţe exterioare nocive, cum ar fi: gaze, vapori, praf.

6.2. Atunci când lucrătorii trebuie să pătrundă într-o zonă a cărei atmosferă este susceptibilă să conţină o substanţă toxică sau nocivă, să aibă un conţinut insuficient de oxigen sau să fie inflamabilă, atmosfera contaminată trebuie controlată şi trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni orice pericol.

6.3. Într-un spaţiu închis un lucrător nu poate fi în nici un caz expus la o atmosferă cu risc ridicat.

Lucrătorul trebuie cel puţin să fie supravegheat în permanenţă din exterior şi trebuie luate toate măsurile corespunzătoare pentru a i se putea acorda primul ajutor, efectiv şi imediat.

7. Temperatura

În timpul programului de lucru, temperatura trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de solicitările fizice la care sunt supuşi lucrătorii.

8. Iluminatul natural şi artificial al posturilor de lucru, încăperilor şi căilor de circulaţie de pe şantier

8.1. Posturile de lucru, încăperile şi căile de circulaţie trebuie să dispună, în măsura în care este posibil, de suficientă lumină naturală.

Atunci când lumina zilei nu este suficientă şi, de asemenea, pe timpul nopţii locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu lumină artificială corespunzătoare şi suficientă.

Atunci când este necesar, trebuie utilizate surse de lumină portabile, protejate contra şocurilor.

Culoarea folosită pentru iluminatul artificial nu trebuie să modifice sau să influenţeze percepţia semnalelor ori a panourilor de semnalizare.

8.2. Instalaţiile de iluminat ale încăperilor, posturilor de lucru şi ale căilor de circulaţie trebuie amplasate astfel încât să nu prezinte risc de accidentare pentru lucrători.

8.3. Încăperile, posturile de lucru şi căile de circulaţie în care lucrătorii sunt expuşi la riscuri în cazul întreruperii funcţionării iluminatului artificial, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă de o intensitate suficientă.

9. Uşi şi porţi

9.1. Uşile culisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.

9.2. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea lor.

9.3. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de siguranţă trebuie să fie semnalizate corespunzător.

9.4. În vecinătatea imediată a porţilor destinate circulaţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni. Acestea trebuie să fie semnalizate în mod vizibil şi trebuie să fie menţinute libere în permanenţă.

9.5. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte pericol de accidentare pentru lucrători.

Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat, cu excepţia celor care se deschid automat în caz de pană de energie, şi trebuie să poată fi deschise manual.

10. Căi de circulaţie – zone periculoase

10.1. Căile de circulaţie, inclusiv scările mobile, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, plasate şi amenajate, precum şi accesibile astfel încât să poată fi utilizate uşor, în deplină securitate şi în conformitate cu destinaţia lor, iar lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie să nu fie expuşi nici unui risc.

10.2. Căile care servesc la circulaţia persoanelor şi/sau a mărfurilor, precum şi cele unde au loc operaţiile de încărcare sau descărcare trebuie să fie dimensionate în funcţie de numărul potenţial de utilizatori şi de tipul de activitate.

Dacă sunt utilizate mijloace de transport pe căile de circulaţie, o distanţă de securitate suficientă sau mijloace de protecţie adecvate trebuie prevăzute pentru ceilalţi utilizatori ai locului.

Căile de circulaţie trebuie să fie clar semnalizate, verificate periodic şi întreţinute.

10.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.

10.4. Dacă şantierul are zone de acces limitat, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor fără atribuţii de serviciu în zonele respective.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii abilitaţi să pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil.

11. Cheiuri şi rampe de încărcare

11.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie corespunzătoare dimensiunilor încărcăturilor ce se transportă.

11.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin o ieşire.

11.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure, astfel încât lucrătorii să nu poată cădea.

12. Spaţiu pentru libertatea de mişcare la postul de lucru

Suprafaţa posturilor de lucru trebuie stabilită, în funcţie de echipamentul şi materialul necesar, astfel încât lucrătorii să dispună de suficientă libertate de mişcare pentru activităţile lor.

13. Primul ajutor

13.1. Angajatorul trebuie să se asigure că acordarea primului ajutor se poate face în orice moment.

De asemenea, angajatorul trebuie să asigure personal pregătit în acest scop.

Trebuie luate măsuri pentru a asigura evacuarea, pentru îngrijiri medicale, a lucrătorilor accidentaţi sau victime ale unei îmbolnăviri neaşteptate.

13.2. Trebuie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor, în funcţie de dimensiunile şantierului sau de tipurile de activităţi.

13.3. Încăperile destinate primului ajutor trebuie să fie echipate cu instalaţii şi cu materiale indispensabile primului ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.

13.4. Aceste spaţii trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 92/58/CEE.

13.5. Trebuie asigurate materiale de prim ajutor în toate locurile unde condiţiile de muncă o cer.

Acestea trebuie să fie semnalizate corespunzător şi trebuie să fie uşor accesibile.

Un panou de semnalizare amplasat în loc vizibil trebuie să indice clar adresa şi numărul de telefon ale serviciului de urgenţă.

14. Instalaţii sanitare

14.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

14.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă capacitate suficientă şi să fie dotate cu scaune.

14.1.2. Vestiarele trebuie să fie suficient de încăpătoare şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi usuce îmbrăcămintea de lucru, dacă este cazul, precum şi vestimentaţia şi efectele personale şi să le poată păstra încuiate.

În anumite situaţii, cum ar fi existenţa substanţelor periculoase, a umidităţii, a murdăriei, îmbrăcămintea de lucru trebuie să poată fi ţinută separat de vestimentaţia şi efectele personale.

14.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate pentru bărbaţi şi femei sau o utilizare separată a acestora.

14.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare în sensul primului paragraf al pct. 14.1.1 fiecare lucrător trebuie să dispună de un loc unde să-şi pună îmbrăcămintea şi efectele personale sub cheie.

14.2. Duşuri, chiuvete

14.2.1. Atunci când tipul de activitate sau cerinţele de curăţenie impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie duşuri corespunzătoare în număr suficient.

Trebuie prevăzute săli de duşuri, separate pentru bărbaţi şi femei, sau o utilizare separată a acestora.

14.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare, astfel încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta, fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.

Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă, rece şi caldă.

14.2.3. Atunci când duşurile nu sunt necesare, în sensul primului paragraf al pct. 14.2.1, trebuie să fie prevăzut un număr suficient de chiuvete cu apă curentă caldă, dacă este necesar. Acestea trebuie să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.

Trebuie prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau o utilizare separată a acestora atunci când acest lucru este necesar din motive de decenţă.

14.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau cu chiuvete sunt separate de vestiare, aceste încăperi trebuie să comunice între ele.

14.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete

În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor de duşuri lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete, utilităţi care să asigure nepoluarea mediului înconjurător, de regulă ecologice.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea separată a acestora.

15. Încăperi pentru odihnă şi/sau cazare

15.1. Lucrătorii trebuie să dispună de încăperi pentru odihnă şi/sau cazare uşor accesibile, atunci când securitatea ori sănătatea lor o impun, în special datorită tipului activităţii, numărului mare de lucrători sau distanţei faţă de şantier.

15.2. Încăperile pentru odihnă şi/sau cazare trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi de scaune corespunzător numărului de lucrători.

15.3. Dacă nu există asemenea încăperi, alte facilităţi trebuie să fie puse la dispoziţie personalului pentru ca acesta să le poată folosi în timpul întreruperii lucrului.

15.4. Încăperile de cazare fixe care nu sunt folosite doar în cazuri excepţionale trebuie să fie dotate cu echipamente sanitare în număr suficient, cu o sală de mese şi cu o sală de destindere.

Acestea trebuie să fie dotate cu paturi, dulapuri, mese şi scaune, ţinându-se seama de numărul de lucrători. La atribuirea lor trebuie să se ţină seama de prezenţa lucrătorilor de ambele sexe.

15.5. În încăperile pentru odihnă şi/sau cazare trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului produs de fumul de tutun.

16. Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcată, în condiţii corespunzătoare.

17. Lucrători cu dizabilităţi

Locurile de muncă trebuie să fie amenajate ţinându-se seama, dacă este cazul, de lucrătorii cu dizabilităţi.

Această dispoziţie se aplică în special uşilor, căilor de comunicaţie, scărilor, duşurilor, chiuvetelor, WC-urilor şi posturilor de lucru folosite sau ocupate direct de către lucrătorii cu dizabilităţi.

18. Dispoziţii diverse

18.1. Intrările şi perimetrul şantierului trebuie să fie semnalizate astfel încât să fie vizibile şi identificabile în mod clar.

18.2. Lucrătorii trebuie să dispună de apă potabilă pe şantier şi, eventual, de altă băutură corespunzătoare şi nealcoolică, în cantităţi suficiente, atât în încăperile pe care le ocupă, cât şi în vecinătatea posturilor de lucru.

18.3. Lucrătorii trebuie să dispună de condiţii pentru a lua masa în mod corespunzător şi, dacă este cazul, să dispună de facilităţi pentru a-şi pregăti masa în condiţii corespunzătoare.

PARTEA B

CERINŢE MINIME
specifice pentru posturile de lucru din şantiere

Observaţii preliminare

Atunci când situaţii particulare o cer, clasificarea cerinţelor minime în două secţiuni, aşa cum sunt prezentate mai jos, nu trebuie să fie considerată obligatorie.

SECŢIUNEA 1

Posturi de lucru din şantiere, în interiorul încăperilor

1. Stabilitate şi soliditate

Încăperile trebuie să aibă o structură şi o stabilitate corespunzătoare tipului de utilizare.

2. Uşi de siguranţă

Uşile de siguranţă trebuie să se deschidă către exterior şi nu trebuie să fie încuiate, astfel încât să poată fi deschise uşor şi imediat de către orice persoană care are nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.

Este interzisă utilizarea uşilor culisante şi a uşilor rotative ca uşi de siguranţă.

3. Ventilaţie

Dacă sunt folosite instalaţii de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanică, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât lucrătorii să nu fie expuşi curenţilor de aer.

Orice depunere sau impuritate care poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminată rapid.

4. Temperatură

4.1. Temperatura în încăperile de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, încăperile sanitare, cantine şi încăperile de prim ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice acestor încăperi.

4.2. Ferestrele, luminatoarele şi pereţii de sticlă trebuie să permită evitarea luminii solare excesive, în funcţie de natura activităţii şi destinaţia încăperii.

5. Iluminatul natural şi artificial

Locurile de muncă trebuie, pe cât posibil, să dispună de lumină naturală suficientă şi să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

6. Pardoselile, pereţii şi plafoanele încăperilor

6.1. Pardoselile încăperilor trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase. Pardoselile trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.

6.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor încăperilor trebuie să fie realizate astfel încât să poată fi curăţate şi retencuite pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.

6.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii realizaţi integral din sticlă, din încăperi ori din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar. Aceştia trebuie realizaţi din materiale securizate sau trebuie să fie separaţi de posturile de lucru şi de căile de circulaţie astfel încât lucrătorii să nu poată intra în contact cu pereţii şi să nu poată fi răniţi prin spargerea acestora.

7. Ferestre şi luminatoare

7.1. Ferestrele, luminatoarele şi dispozitivele de ventilaţie trebuie să poată fi deschise, închise, reglate şi fixate în siguranţă de către lucrători.

Atunci când acestea sunt deschise, trebuie poziţionate astfel încât să nu prezinte un pericol pentru lucrători.

7.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie prevăzute, încă din faza de proiectare, cu sisteme de curăţare sau trebuie să dispună de dispozitive care să permită curăţarea acestora fără riscuri pentru lucrătorii care execută această activitate ori pentru ceilalţi lucrători prezenţi.

8. Uşi şi porţi

8.1. Poziţia, numărul, materialele din care sunt realizate, precum şi dimensiunile uşilor şi porţilor sunt determinate în funcţie de natura şi destinaţia încăperilor.

8.2. Uşile transparente trebuie să fie semnalizate la înălţimea vederii.

8.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.

8.4. Suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor trebuie protejate împotriva spargerii atunci când acestea nu sunt construite dintr-un material securizat şi lucrătorii pot fi răniţi în cazul în care acestea se sparg.

9. Căile de circulaţie

Traseele căilor de circulaţie trebuie să fie puse în evidenţă, în măsura în care utilizarea încăperilor şi echipamentul din dotare necesită acest lucru, pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor.

10. Măsuri specifice pentru scări şi trotuare rulante

Scările şi trotuarele rulante trebuie să funcţioneze în condiţii de siguranţă şi trebuie să fie dotate cu dispozitivele de securitate necesare.

Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat.

11. Dimensiunile şi volumul de aer al încăperilor

Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă şi o înălţime care să permită lucrătorilor să îşi desfăşoare activitatea fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.

SECŢIUNEA a 2-a

Posturi de lucru din şantiere, în exteriorul încăperilor

1. Stabilitate şi soliditate

1.1. Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la înălţime sau în adâncime, trebuie să fie solide şi stabile, ţinându-se seama de:

a) numărul de lucrători care le ocupă;

b) încărcăturile maxime care pot fi aduse şi suportate, precum şi de repartiţia lor;

c) influenţele externe la care pot fi supuse.

Dacă suportul şi celelalte componente ale posturilor de lucru nu au o stabilitate intrinsecă, trebuie să se asigure stabilitatea lor prin mijloace de fixare corespunzătoare şi sigure, pentru a se evita orice deplasare intempestivă sau involuntară a ansamblului ori a părţilor acestor posturi de lucru.

1.2. Verificare

Stabilitatea şi soliditatea trebuie verificate în mod corespunzător şi, în special, după orice modificare de înălţime sau adâncime a postului de lucru.

2. Instalaţii de distribuţie a energiei

2.1. Instalaţiile de distribuţie a energiei care se află pe şantier, în special cele care sunt supuse influenţelor externe, trebuie verificate periodic şi întreţinute corespunzător.

2.2. Instalaţiile existente înainte de deschiderea şantierului trebuie să fie identificate, verificate şi semnalizate în mod clar.

2.3. Dacă există linii electrice aeriene, de fiecare dată când este posibil acestea trebuie să fie deviate în afara suprafeţei şantierului sau trebuie să fie scoase de sub tensiune.

Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzute bariere sau indicatoare de avertizare, pentru ca vehiculele să fie ţinute la distanţă faţă de instalaţii.

În cazul în care vehiculele de şantier trebuie să treacă pe sub aceste linii, trebuie prevăzute indicatoare de restricţie corespunzătoare şi o protecţie suspendată.

3. Influenţe atmosferice

Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva influenţelor atmosferice care le pot afecta securitatea şi sănătatea.

4. Căderi de obiecte

Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva căderilor de obiecte, de fiecare dată când aceasta este tehnic posibil, prin mijloace de protecţie colectivă.

Materialele şi echipamentele trebuie să fie amplasate sau depozitate astfel încât să se evite răsturnarea ori căderea lor.

În caz de necesitate, trebuie să fie prevăzute pasaje acoperite sau se va împiedica accesul în zonele periculoase.

5. Căderi de la înălţime

5.1. Căderile de la înălţime trebuie să fie prevenite cu mijloace materiale, în special cu ajutorul balustradelor de protecţie solide, suficient de înalte şi având cel puţin o bordură, o mână curentă şi protecţie intermediară, sau cu un alt mijloc alternativ echivalent.

5.2. Lucrările la înălţime nu pot fi efectuate, în principiu, decât cu ajutorul echipamentelor corespunzătoare sau cu ajutorul echipamentelor de protecţie colectivă, cum sunt balustradele, platformele ori plasele de prindere.

În cazul în care, datorită naturii lucrărilor, nu se pot utiliza aceste echipamente, trebuie prevăzute mijloace de acces corespunzătoare şi trebuie utilizate centuri de siguranţă sau alte mijloace sigure de ancorare.

6. Schele şi scări

6.1. Toate schelele trebuie să fie concepute, construite şi întreţinute astfel încât să se evite prăbuşirea sau deplasarea lor accidentală.

6.2. Platformele de lucru, pasarelele şi scările schelelor trebuie să fie construite, dimensionate, protejate şi utilizate astfel încât persoanele să nu cadă sau să fie expuse căderilor de obiecte.

6.3. Schelele trebuie controlate de către o persoană competentă, astfel:

a) înainte de utilizarea lor;

b) la intervale periodice;

c) după orice modificare, perioadă de neutilizare, expunere la intemperii sau cutremur de pământ ori în alte circumstanţe care le-ar fi putut afecta rezistenţa sau stabilitatea.

6.4. Scările trebuie să aibă o rezistenţă suficientă şi să fie corect întreţinute.

Acestea trebuie să fie corect utilizate, în locuri corespunzătoare şi conform destinaţiei lor.

6.5. Schelele mobile trebuie să fie asigurate împotriva deplasărilor involuntare.

7. Instalaţii de ridicat

7.1. Toate instalaţiile de ridicat şi accesoriile acestora, inclusiv elementele componente şi elementele de fixare, de ancorare şi de sprijin, trebuie să fie:

a) bine proiectate şi construite şi să aibă o rezistenţă suficientă pentru utilizarea căreia îi sunt destinate;

b) corect instalate şi utilizate;

c) întreţinute în stare bună de funcţionare;

d) verificate şi supuse încercărilor şi controalelor periodice, conform dispoziţiilor legale în vigoare;

e) manevrate de către lucrători calificaţi care au pregătirea corespunzătoare.

7.2. Toate instalaţiile de ridicat şi toate accesoriile de ridicare trebuie să aibă marcată în mod vizibil valoarea sarcinii maxime.

7.3. Instalaţiile de ridicat, precum şi accesoriile lor nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate.

8. Vehicule şi maşini pentru excavaţii şi manipularea materialelor

8.1. Toate vehiculele şi maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să fie:

a) bine concepute şi construite, ţinându-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;

b) menţinute în stare bună de funcţionare;

c) utilizate în mod corect.

8.2. Conducătorii şi operatorii vehiculelor şi maşinilor pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să aibă pregătirea necesară.

8.3. Trebuie luate măsuri preventive pentru a se evita căderea în excavaţii sau în apă a vehiculelor şi a maşinilor pentru excavaţii şi manipularea materialelor.

8.4. Când este necesar, maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să fie echipate cu elemente rezistente, concepute pentru a proteja conducătorul împotriva strivirii în cazul răsturnării maşinii şi al căderii de obiecte.

9. Instalaţii, maşini, echipamente

9.1. Instalaţiile, maşinile şi echipamentele, inclusiv uneltele de mână, cu sau fără motor, trebuie să fie:

a) bine proiectate şi construite, ţinându-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;

b) menţinute în stare bună de funcţionare;

c) folosite exclusiv pentru lucrările pentru care au fost proiectate;

d) manevrate de către lucrători având pregătirea corespunzătoare.

9.2. Instalaţiile şi aparatele sub presiune trebuie să fie verificate şi supuse încercărilor şi controlului periodic.

10. Excavaţii, puţuri, lucrări subterane, tuneluri, terasamente

10.1. În cazul excavaţiilor, puţurilor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate măsuri corespunzătoare:

a) pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare;

b) pentru a preveni pericolele legate de căderea persoanelor, materialelor sau obiectelor, de iruperea apei;

c) pentru a asigura o ventilaţie suficientă tuturor posturilor de lucru, astfel încât să se realizeze o atmosferă respirabilă care să nu fie periculoasă sau nocivă pentru sănătate;

d) pentru a permite lucrătorilor de a se adăposti într-un loc sigur, în caz de incendiu, irupere a apei sau cădere a materialelor.

10.2. Înainte de începerea terasamentelor trebuie luate măsuri pentru a reduce la minimum pericolele datorate cablurilor subterane şi altor sisteme de distribuţie.

10.3. Trebuie prevăzute căi sigure pentru a intra şi ieşi din zona de excavaţii.

10.4. Grămezile de pământ, materialele şi vehiculele în mişcare trebuie ţinute la o distanţă suficientă faţă de excavaţii; eventual, se vor construi bariere corespunzătoare.

11. Lucrări de demolare

Când demolarea unei clădiri sau a unei lucrări poate să prezinte pericole:

a) se vor adopta măsuri de prevenire, precum şi metode şi proceduri corespunzătoare;

b) lucrările trebuie să fie planificate şi executate sub supravegherea unei persoane competente.

12. Construcţii metalice sau din beton, cofraje şi elemente prefabricate grele

12.1. Construcţiile metalice sau din beton şi elementele lor, cofrajele, elementele prefabricate sau suporturile temporare şi schelele trebuie montate sau demontate numai sub supravegherea unei persoane competente.

12.2. Trebuie prevăzute măsuri de prevenire corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii împotriva pericolelor datorate nesiguranţei şi instabilităţii temporare a lucrării.

12.3. Cofrajele, suporturile temporare şi sprijinele trebuie să fie proiectate şi calculate, realizate şi întreţinute astfel încât să poată suporta, fără risc, sarcinile la care sunt supuse.

13. Batardouri şi chesoane

13.1. Toate batardourile şi chesoanele trebuie să fie:

a) bine construite, realizate din materiale corespunzătoare şi solide, de o rezistenţă suficientă;

b) prevăzute cu echipament adecvat pentru ca lucrătorii să se poată adăposti în caz de iruperi de apă şi de materiale.

13.2. Construcţia, montarea, transformarea şi demontarea unui batardou sau cheson trebuie să se facă numai sub supravegherea unei persoane competente.

13.3. Toate batardourile şi chesoanele trebuie să fie controlate periodic de către o persoană competentă.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 30/01/2006

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,

Guvernul României adopta prezenta hotarâre,

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

SECTIUNEA 1
Obiectivul si domeniul de aplicare

Art. 1. – Prezenta hotarâre stabileste cerinte minime pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor care apar sau pot sa apara datorita expunerii la vibratii mecanice.
Art. 2. – Prevederile prezentei hotarâri se aplica activitatilor în exercitarea carora lucratorii sunt sau este posibil sa fie expusi la riscuri generate de vibratii mecanice în timpul activitatii.
Art. 3. – Prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica în totalitate întregului domeniu prevazut la art. 2, fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau mai specifice incluse în prezenta hotarâre.
Art. 4. – Pentru aplicarea prezentei hotarâri expresiile de mai jos semnifica dupa cum urmeaza:
a) vibratie transmisa sistemului mâna-brat – vibratia mecanica, în cazul în care este transmisa sistemului uman mâna-brat, care genereaza riscuri pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, în special afectiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afectiuni neurologice sau musculare;
b) vibratie transmisa întregului corp – vibratia mecanica, în cazul în care este transmisa întregului corp, care genereaza riscuri pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, în special lombalgie si traumatisme ale coloanei vertebrale.

SECTIUNEA a 2-a
Valori limita de expunere si valori de expunere de la care se declanseaza actiunea

Art. 5. – (1) Pentru vibratiile transmise sistemului mâna-brat:
a) valoarea limita de expunere zilnica profesionala, calculata pentru o perioada de referinta de 8 ore, este de 5 m/s2;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza actiunea, calculata pentru o perioada de referinta de 8 ore, este de 2,5 m/s2.
(2) Expunerea lucratorilor la vibratiile transmise sistemului mâna-brat este evaluata sau masurata potrivit dispozitiilor pct. 1 din partea A a anexei care face parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 6. – (1) Pentru vibratiile transmise întregului corp:
a) valoarea limita de expunere zilnica profesionala, calculata la o perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 1,15 m/s2 sau sa aiba o valoare a dozei de vibratii de 21 m/s1,75;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza actiunea, calculata la o perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 0,5 m/s2 sau sa aiba o valoare a dozei de vibratii de 9,1 m/s1,75.
(2) Expunerea lucratorilor la vibratiile transmise întregului corp trebuie sa fie evaluata sau masurata potrivit dispozitiilor pct. 1 din partea B a anexei.

CAPITOLUL II
Obligatiile angajatorilor

SECTIUNEA 1
Stabilirea si evaluarea riscurilor

Art. 7. – (1) În executarea obligatiilor prevazute în legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE angajatorul trebuie sa evalueze si, daca este necesar, sa masoare nivelurile de vibratii mecanice la care sunt expusi lucratorii.
(2) Masurarea se efectueaza în conformitate cu partea A pct. 2 sau cu partea B pct. 2 din anexa, dupa caz.
Art. 8. – (1) Nivelul de expunere la vibratia mecanica poate fi evaluat prin intermediul observarii practicilor de lucru specifice si prin trimiterea la informatiile relevante cu privire la magnitudinea probabila a vibratiilor corespunzatoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente utilizate în conditiile specifice de utilizare, inclusiv informatiile de aceasta natura furnizate de producatorul echipamentului.
(2) Operatia prevazuta la alin. (1) se deosebeste de masurare, care necesita utilizarea unei aparaturi specifice si a unei metodologii corespunzatoare.
Art. 9. – (1) Evaluarea si masurarea prevazute la art. 7 trebuie sa fie planificate si efectuate de serviciile competente, la intervale corespunzatoare, tinându-se seama de prevederile din legislatia nationala care transpun prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la competentele serviciilor de protectie si prevenire si ale lucratorilor desemnati, cu atributii în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
(2) Datele obtinute din evaluarea si/sau masurarea nivelului de expunere la vibratii mecanice se pastreaza într-o forma adecvata pentru a permite consultarea la o data ulterioara.
Art. 10. – La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor elemente:
a) nivelul, tipul si durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibratii intermitente sau la socuri repetate;
b) valorile limita ale expunerii si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea, prevazute la art. 5 si 6;
c) orice efecte asupra sanatatii si securitatii lucratorilor expusi la riscuri deosebite;
d) orice efecte indirecte asupra securitatii lucratorilor, care rezulta din interactiunile dintre vibratiile mecanice si locul de munca sau alte echipamente de lucru;
e) informatiile furnizate de producatorii echipamentelor de munca, potrivit legislatiei în vigoare;
f) existenta echipamentelor similare, proiectate astfel încât sa reduca nivelurile de expunere la vibratiile mecanice;
g) prelungirea expunerii la vibratii transmise întregului corp în afara programului de lucru normal, sub responsabilitatea angajatorului;
h) conditiile de munca specifice, cum ar fi temperaturile scazute;
i) informatiile corespunzatoare obtinute din supravegherea sanatatii, inclusiv informatiile publicate, în masura în care este posibil.
Art. 11. – (1) Angajatorul trebuie sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor, potrivit prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, si trebuie sa identifice masurile care trebuie luate potrivit sectiunilor a 2-a si a 3-a din prezentul capitol.
(2) Evaluarea riscurilor trebuie înregistrata pe un suport material si trebuie sa includa o justificare a angajatorului potrivit careia natura si amploarea riscurilor legate de vibratiile mecanice nu necesita efectuarea unei evaluari mai complete a acestora.
(3) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie actualizata periodic, în special daca s-au produs schimbari semnificative sau daca rezultatele supravegherii sanatatii arata ca este necesara.

SECTIUNEA a 2-a
Evitarea sau reducerea expunerii

Art. 12. – (1) Riscurile care decurg din expunerea la vibratiile mecanice trebuie sa fie eliminate la sursa sau reduse la minimum, tinându-se seama de progresul tehnic si de existenta masurilor de reducere a riscului la sursa.
(2) Reducerea acestor riscuri se întemeiaza pe principiile generale de prevenire prevazute în legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE.
Art. 13. – Pe baza evaluarii riscurilor prevazute în sectiunea 1 din prezentul capitol, din momentul în care valorile de expunere la care se declanseaza actiunea, prevazute la art. 5 alin. (1) lit. b) si la art. 6 alin. (1) lit. b), sunt depasite, angajatorul trebuie sa instituie si sa puna în aplicare un program de masuri tehnice si/sau organizatorice menite sa reduca la minimum expunerea la vibratii mecanice si riscurile legate de aceasta, tinând seama în special de:
a) alte metode de lucru care implica o expunere mai scazuta la vibratii mecanice;
b) alegerea echipamentelor de munca adecvate, proiectate corespunzator din punct de vedere ergonomic, care sa produca cele mai putine vibratii posibile, tinând seama de activitatea pentru care sunt destinate;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibratii, cum ar fi scaunele care atenueaza efectiv vibratia întregului corp si mânerele care reduc vibratiile transmise sistemului mâna-brat;
d) programe corespunzatoare de întretinere pentru echipamentele de munca, locul de munca si sistemele de la locul de munca;
e) proiectarea si amplasarea locurilor de munca si a posturilor de lucru;
f) informarea si formarea adecvata a lucratorilor în vederea utilizarii corecte si sigure a echipamentelor de munca, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibratiile mecanice;
g) limitarea duratei si intensitatii expunerii;
h) programe de lucru corespunzatoare cu perioade de odihna adecvate;
i) furnizarea de îmbracaminte pentru protejarea împotriva frigului si umezelii a lucratorilor expusi.
Art. 14. – Lucratorii nu trebuie sa fie expusi în nici o situatie la niveluri superioare valorii limita a expunerii.
Art. 15. – (1) Daca valoarea limita a expunerii este depasita, în ciuda masurilor luate de catre angajator pentru a respecta prevederile prezentei hotarâri, acesta trebuie sa ia imediat masuri pentru a reduce expunerea sub valoarea limita a expunerii.
(2) Angajatorul trebuie sa identifice motivele pentru care valoarea limita a expunerii a fost depasita si, în consecinta, trebuie sa îmbunatateasca masurile de protectie si prevenire pentru a preveni o noua depasire a acesteia.
Art. 16. – Potrivit prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa adapteze masurile prevazute în prezenta sectiune la necesitatile lucratorilor expusi la riscuri specifice.

SECTIUNEA a 3-a
Informarea si formarea lucratorilor

Art. 17. – (1) Fara a aduce atingere prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa asigure ca lucratorii expusi riscurilor generate de vibratii mecanice la locul de munca si/sau reprezentantii acestora sa beneficieze de informatii cu privire la rezultatul evaluarii riscurilor prevazute la art. 7 si de o formare corespunzatoare.
(2) Informarea si formarea prevazute la alin. (1) trebuie sa se refere în special la:
a) masurile luate în aplicarea prezentei hotarâri pentru a elimina sau reduce la minimum riscurile datorate vibratiilor mecanice;
b) valorile limita ale expunerii si valori de expunere de la care se declanseaza actiunea;
c) rezultatele evaluarilor si ale masurarilor vibratiilor mecanice efectuate potrivit sectiunii 1;
d) leziunile care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate;
e) cum si de ce trebuie detectate si raportate semnele de leziune;
f) conditiile în care lucratorii au dreptul la supravegherea sanatatii;
g) practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibratii mecanice.

SECTIUNEA a 4-a
Controlul EIP fabricate

Art. 18. – Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora în ceea ce priveste aspectele reglementate de prezenta hotarâre trebuie sa se realizeze potrivit prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE.

CAPITOLUL III
Supravegherea sanatatii

Art. 19. – (1) Fara a aduce atingere prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE, Ministerul Sanatatii adopta dispozitii pentru a asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor în raport cu rezultatul evaluarii riscurilor prevazute la art. 7, daca acesta indica un risc pentru sanatatea lor.
(2) Aceste dispozitii, inclusiv cerintele specificate pentru dosarele medicale si disponibilitatea acestora, sunt în conformitate cu reglementarile în vigoare.
Art. 20. – (1) Supravegherea sanatatii trebuie sa contribuie la prevenirea si diagnosticarea rapida a oricarei afectiuni legate de expunerea la vibratii mecanice.
(2) Rezultatele supravegherii medicale trebuie sa fie luate în considerare la aplicarea masurilor de prevenire la un anumit loc de munca.
Art. 21. – Trebuie sa se asigure supravegherea medicala corespunzatoare atunci când:
a) expunerea lucratorilor la vibratii este de asa natura încât poate fi stabilita o legatura între aceasta expunere si o boala identificabila sau efecte daunatoare asupra sanatatii;
b) este probabil ca afectiunea sau efectele sa apara în conditiile de lucru specifice ale unui anumit lucrator;
c) exista tehnici testate pentru detectarea afectiunii sau a efectelor daunatoare asupra sanatatii.
Art. 22. – Lucratorii expusi la vibratii mecanice superioare valorilor prevazute la art. 5 alin. (1) lit. b) si la art. 6 alin. (1) lit. b) au dreptul la o supraveghere corespunzatoare a sanatatii în orice situatie.
Art. 23. – (1) Fiecare lucrator supus supravegherii sanatatii potrivit art. 19-22 trebuie sa aiba un dosar medical individual.
(2) Medicul de medicina muncii trebuie sa actualizeze dosarele medicale prevazute la alin. (1).
(3) Dosarele medicale prevazute la alin. (1) trebuie sa cuprinda un sumar al rezultatelor supravegherii sanatatii realizate.
(4) Dosarele medicale prevazute la alin. (1) trebuie sa fie pastrate într-o forma adecvata pentru a permite orice consultare ulterioara, tinându-se seama de prevederile legislatiei în vigoare privind secretul medical.
(5) Copii ale dosarelor medicale prevazute la alin. (1) pot fi furnizate, la cerere, directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti.
(6) Lucratorul trebuie sa aiba acces, la cerere, la propriul sau dosar medical.
Art. 24. – Atunci când, în urma supravegherii starii de sanatate, se constata ca un lucrator sufera de o anumita boala sau de efecte negative asupra sanatatii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, lucratorul trebuie:
a) sa fie informat de catre medic sau de medicul de medicina muncii cu privire la rezultatul care îl priveste personal;
b) sa primeasca informatii si sfaturi cu privire la orice supraveghere a sanatatii la care trebuie sa se supuna dupa încheierea perioadei de expunere.
Art. 25. – (1) Atunci când, în urma supravegherii sanatatii, se constata ca un lucrator sufera de o boala identificabila sau manifestari ale efectelor adverse asupra sanatatii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, angajatorul trebuie:
a) sa fie informat cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii sanatatii, cu respectarea secretului medical;
b) sa revizuiasca evaluarea riscului efectuata potrivit sectiunii 1 din cap. II;
c) sa revizuiasca masurile prevazute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor, potrivit sectiunii a 2-a din cap. II;
d) sa tina seama de recomandarile medicului de medicina muncii sau ale directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, pentru punerea în aplicare a oricaror masuri necesare pentru eliminarea sau reducerea riscului, potrivit sectiunii a 2-a din cap. II, inclusiv sa aiba în vedere posibilitatea de a atribui lucratorului un alt post de lucru unde nu exista riscuri de expunere;
e) sa asigure supravegherea continua a sanatatii si sa ia masuri pentru a fi reexaminata starea de sanatate a oricarui alt lucrator care a fost expus în mod similar.
(2) În situatia prevazuta la alin. (1) lit. e) medicul de medicina muncii sau directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti pot propune ca persoanele expuse sa fie supuse unui control medical.

CAPITOLUL IV
Dispozitii finale

Art. 26. – (1) Echipamentele de munca ce au fost sau sunt puse la dispozitia lucratorilor înainte de data de 1 iulie 2007 si care nu permit respectarea valorilor limita ale expunerii, tinându-se seama de ultimele progrese tehnice si/sau de masurile organizatorice luate, pot fi utilizate pâna la data de 1 iulie 2010.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) echipamentele de munca utilizate în agricultura si silvicultura, care pot fi utilizate pâna la data de 1 iulie 2014.
Art. 27. – În conformitate cu principiile generale ale protectiei sanatatii si securitatii lucratorilor, în cazul transportului maritim si aerian, în împrejurari bine întemeiate, se vor face exceptii de la art. 14 si 15 în ceea ce priveste vibratiile transmise întregului corp, daca, date fiind dezvoltarea actuala a tehnicii si caracteristicile specifice ale locurilor de munca, nu este posibil sa se respecte valoarea limita a expunerii, în ciuda masurilor tehnice si/sau organizatorice luate.
Art. 28. – (1) În cazul în care expunerea unui lucrator la vibratii mecanice este, de regula, inferioara valorilor expunerii zilnice de la care se declanseaza actiunea, prevazute la art. 5 alin. (1) lit. b) si la art. 6 alin. (1) lit. b), dar variaza substantial de la un moment la altul si poate depasi ocazional valoarea limita a expunerii, se vor face exceptii de la art. 14 si 15.
(2) Valoarea medie a expunerii într-o perioada de 40 de ore trebuie sa fie mai mica decât valoarea limita a expunerii si trebuie sa existe dovezi care sa arate ca riscurile regimului de expunere la locul de munca sunt mai scazute decât cele ale expunerii la valoarea limita a expunerii.
Art. 29. – (1) Prevederile art. 27 si 28 se aplica numai în conditii care garanteaza, tinându-se seama de împrejurari speciale, ca riscurile sunt reduse la minimum si ca lucratorii în cauza sunt supusi unei supravegheri mai atente a sanatatii.
(2) Prevederile art. 27 si 28 nu se mai aplica imediat ce împrejurarile care le justifica nu mai exista.
Art. 30. – (1) Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
(2) La data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri se abroga orice alte dispozitii contrare. Prezenta hotarâre transpune Directiva 2002/44/CE privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de agenti fizici (vibratii), publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 177/2002.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneaza:

Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei si comertului,,
Codrut Ioan Seres
Ministrul sanatatii,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
p. Ministrul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale,
Nicolae Flaviu Lazin,
secretar de stat
p. Ministrul integrarii europene,
Andrian Ciocanea,
secretar de stat

Bucuresti, 22 decembrie 2005.
Nr. 1876.

ANEXA

VIBRATII MECANICE

A. VIBRATII TRANSMISE SISTEMULUI MÂNA-BRAT

1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii transmise sistemului mâna-brat se bazeaza pe calcularea valorii expunerii zilnice pentru o perioada de referinta de 8 ore A(8), exprimata ca radacina medie patratica (rms) (valoare totala) a valorilor acceleratiei ponderate în frecventa, determinate pe axele ortogonale a(hwx), a(hwy), a(hwz), definite în cap. 4 si 5 si în anexa A la standardul SR EN ISO 5349-1:2003.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în functie de informatiile furnizate de producatori cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate, precum si pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.

2. Masurare
Când se efectueaza o masurare în conformitate cu art. 7 din hotarâre:
a) metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personala a unui lucrator la vibratiile mecanice în cauza;
b) metodele si aparatura utilizate trebuie adaptate la caracteristicile particulare ale vibratiilor mecanice care urmeaza a fi masurate, la factorii de mediu si la caracteristicile aparaturii de masurare, în conformitate cu standardul SR EN ISO 5349-2:2003;
c) în cazul dispozitivelor care trebuie tinute cu ambele mâini, masurarile trebuie efectuate pentru fiecare mâna. Expunerea este determinata în raport cu valoarea cea mai ridicata dintre cele doua; se dau, de asemenea, informatiile pentru cealalta mâna.

3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotarâre se aplica în special când vibratiile mecanice interfereaza cu manipularea corecta a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.

4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotarâre se aplica în special când vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.

5. Echipamente individuale de protectie
Echipamentele individuale de protectie împotriva vibratiilor transmise sistemului mâna-brat pot fi prevazute în programul de masuri la care s-a facut referire în art. 13 din hotarâre.

B. VIBRATII TRANSMISE ÎNTREGULUI CORP

1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii se bazeaza pe calcularea expunerii zilnice A(8), exprimata ca acceleratie continua echivalenta pe o perioada de 8 ore, calculata ca cea mai ridicata valoare (rms) sau ca cea mai ridicata valoare a dozei de vibratii (VDV) a acceleratiilor ponderate în frecventa, determinate pe cele trei axe ortogonale (1,4a(wx), 1,4a(wy), a(wz) pentru un lucrator asezat sau în picioare), în conformitate cu cap. 5, 6 si 7 din anexa A si din anexa B la standardul SR ISO 2631-1:2000.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în functie de informatiile furnizate de producatori, cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate si pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari. În cazul transportului maritim se pot lua în consideratie numai vibratiile cu o frecventa mai mare de 1 Hz.

2. Masurare
2.1. Când se realizeaza o masurare în conformitate cu art. 7 din hotarâre, metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personala a unui lucrator la vibratia mecanica în cauza.
2.2. Metodele utilizate trebuie adaptate la caracteristicile specifice ale vibratiilor mecanice ce urmeaza a fi masurate, la factorii de mediu si la caracteristicile aparaturii de masurat.

3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotarâre se aplica în special când vibratia mecanica interfereaza cu manipularea corespunzatoare a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.

4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotarâre se aplica în special când vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.

5. Amploarea expunerii
Prevederile art. 10 lit. g) din hotarâre se aplica în special când, datorita naturii activitatii, un lucrator beneficiaza de încaperi pentru odihna asigurate de catre angajator.
Expunerea întregului corp la vibratii în aceste încaperi trebuie redusa la un nivel compatibil cu functiile si conditiile lor de utilizare, cu exceptia cazurilor de forta majora.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 64 din 24/01/2006

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,

Guvernul României adopta prezenta hotarâre,

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Prezenta hotarâre are ca obiectiv stabilirea masurilor pentru protejarea sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile care decurg sau este posibil sa decurga din expunerea la azbest în timpul desfasurarii muncii, inclusiv prevenirea acestor riscuri.
(2) Prezenta hotarâre stabileste valorile limita si alte dispozitii specifice.
Art. 2. – Prevederile prezentei hotarâri se aplica fara a prejudicia alte prevederi care asigura lucratorilor o protectie mai mare, în special cele referitoare la înlocuirea azbestului cu produse mai putin periculoase.
Art. 3. – În sensul prezentei hotarâri, termenul azbest desemneaza urmatorii silicati fibrosi:
a) actinolit de azbest CAS nr. 77536-66-4*);
b) grunerit (amosit) de azbest CAS nr. 12172-73-5*);
c) antofilit de azbest CAS nr. 77536-67-5*);
d) crizotil CAS nr. 12001-29-5*);
e) crocidolit CAS nr. 12001-28-4*);
f) tremolit de azbest CAS nr. 77536-68-6*).
___________
*) Numarul din registrul Chemical Abstract Service (CAS).
Art. 4. – Prezenta hotarâre se aplica activitatilor în care lucratorii sunt expusi sau sunt susceptibili de a fi expusi, în timpul desfasurarii activitatii, la pulberea degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest.
Art. 5. – Angajatorii trebuie sa ia masuri pentru ca nici un lucrator sa nu fie expus la o concentratie de azbest în suspensie în aer mai mare de 0,1 fibre/cm3, masurata în raport cu o medie ponderata în timp pe o perioada de 8 ore (TWA).
Art. 6. – Se interzic aplicarea azbestului prin procedee de pulverizare (sprayere), precum si activitatile care implica utilizarea unor materiale izolante sau fonoizolante de joasa densitate (< 1 g/cm3) cu continut de azbest.
Art. 7. – (1) Fara a aduce prejudicii aplicarii altor dispozitii privind comercializarea si folosirea azbestului, se interzic activitatile care expun lucratorii la fibre de azbest în timpul:
a) extractiei azbestului;
b) fabricarii si prelucrarii produselor din azbest;
c) fabricarii si prelucrarii produselor cu continut de azbest adaugat în mod deliberat.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) activitatile de tratare si eliminare a produselor provenite din demolarea si îndepartarea azbestului.

CAPITOLUL II
Evaluarea riscurilor

Art. 8. – Pentru orice activitate susceptibila sa prezinte risc de expunere la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea evaluarii acestui risc, astfel încât sa se determine natura expunerii, respectiv varietatea mineralogica de azbest si dimensiunile fibrelor, si gradul de expunere a lucratorilor la pulberea de azbest sau de materiale cu continut de azbest.
Art. 9. – (1) Daca expunerea lucratorului este sporadica si de mica intensitate si daca din rezultatele evaluarii riscurilor, prevazuta la art. 8, rezulta în mod clar ca limita expunerii la azbest nu va fi depasita în aerul din zona de activitate, prevederile art. 11-15 si ale art. 39-44 nu vor fi aplicate, în cazul în care procesul de munca implica:
a) activitati de întretinere de scurta durata si discontinue, în care se manipuleaza numai materiale nefriabile;
b) îndepartarea fara deteriorare a unor materiale nedegradate în care fibrele de azbest sunt legate strâns într-o matrice;
c) încapsularea sau acoperirea cu învelis protector a unor materiale cu continut de azbest care se afla în stare buna;
d) monitorizarea si controlul aerului, pecum si prelevarea de esantioane pentru a se determina daca un anumit material contine azbest.
(2) Definirea expunerilor sporadice si a expunerilor de mica intensitate, prevazute la alin. (1), se va face de catre institutele de sanatate publica ale Ministerului Sanatatii, pe baza studiilor epidemiologice.
Art. 10. – Evaluarea prevazuta la art. 8 trebuie sa faca obiectul consultarii cu lucratorii si/sau cu reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate si trebuie revizuita atunci când exista motive pentru a se crede ca este incorecta sau intervine o modificare materiala în procesul de munca.

CAPITOLUL III
Notificarea

Art. 11. – (1) Activitatile prevazute la art. 4 trebuie sa faca obiectul unui sistem de notificare coordonat de Inspectia Muncii si de directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti.
(2) Situatiile prevazute la art. 9 fac exceptie de la prevederile alin. (1).
Art. 12. – Înainte de începerea lucrarilor, angajatorul trebuie sa transmita o notificare inspectoratului teritorial de munca.
Art. 13. – Notificarea prevazuta la art. 12 trebuie sa contina cel putin:
a) o descriere succinta a amplasamentului santierului;
b) o descriere succinta a tipului si a cantitatilor de azbest utilizate sau manipulate;
c) o descriere succinta a activitatilor si a procedeelor aplicate;
d) numarul de lucratori implicati;
e) data de începere a lucrarilor si durata activitatii;
f) o descriere succinta a masurilor luate pentru a se limita expunerea lucratorilor la azbest.
Art. 14. – Lucratorii si/sau reprezentantii acestora în întreprindere/unitate trebuie sa aiba acces la documentul de notificare referitor la întreprinderea/unitatea în care îsi desfasoara activitatea.
Art. 15. – Angajatorul trebuie sa transmita o noua notificare ori de câte ori o modificare a conditiilor de munca este susceptibila sa conduca la o crestere semnificativa a expunerii la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest.

CAPITOLUL IV
Reducerea expunerii lucratorilor la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest

Art. 16. – (1) Pentru toate activitatile prevazute la art. 4, expunerea lucratorilor la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest, la locul de munca, trebuie redusa la minim si, în orice caz, sub valoarea limita prevazuta la art. 5, în special prin luarea urmatoarelor masuri:
a) numarul lucratorilor expusi sau care pot fi expusi la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest trebuie sa fie cât mai mic posibil;
b) procesele de munca trebuie concepute astfel încât sa nu produca pulbere de azbest sau, daca acest lucru se dovedeste imposibil, sa nu se produca degajare de pulbere de azbest în aer;
c) toate constructiile si echipamentele implicate în tratarea azbestului trebuie sa poata fi curatate si întretinute cu regularitate si eficacitate;
d) azbestul sau materialele care degaja pulbere de azbest sau contin azbest trebuie depozitate si transportate în ambalaje etanse adecvate;
e) deseurile trebuie colectate si îndepartate de la locul de munca în cel mai scurt timp posibil, în ambalaje etanse adecvate, prevazute cu etichete care sa indice ca acestea contin azbest.
(2) Masura prevazuta la alin. (1) lit. e) nu se aplica activitatilor miniere.
(3) Deseurile prevazute la alin. (1) lit. e) trebuie tratate ulterior, în conformitate cu prevederile legale referitoare la deseurile periculoase.

CAPITOLUL V
Masurarea concentratiei de fibre de azbest în aer

Art. 17. – În functie de rezultatele evaluarii initiale a riscului si pentru a asigura respectarea valorii limita prevazute la art. 5, angajatorul trebuie sa asigure efectuarea cu regularitate a masuratorilor concentratiei de fibre de azbest în aer la locul de munca.
Art. 18. – Prelevarea probelor trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personala a lucratorului la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest.
Art. 19. – Prelevarea probelor se realizeaza dupa consultarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor lor din întreprindere.
Art. 20. – Prelevarea probelor trebuie sa se realizeze numai de catre personalul având calificarea necesara. Probele prelevate trebuie sa fie ulterior analizate, în conformitate cu art. 22, în laboratoare abilitate de Ministerul Sanatatii, dotate cu echipamente de numarare a fibrelor.
Art. 21. – Durata prelevarii probelor trebuie sa fie astfel încât sa se poata stabili expunerea reprezentativa pentru o perioada de referinta de 8 ore, respectiv un schimb de munca, prin masurari sau prin calculul mediei ponderate cu timpul.
Art. 22. – Numararea fibrelor trebuie sa se realizeze, de preferinta, cu microscop cu contrast de faza PCM, în conformitate cu metoda recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii în 1997, respectiv “Determinarea concentratiei fibrelor în suspensie în aer. Metoda recomandata: microscopia optica în contrast de faza, masurare pe membrana filtranta. ISBN 92-4-154496-1″, sau cu orice alta metoda cu rezultate echivalente.
Art. 23. – În scopul masurarii concentratiei de azbest în aer, prevazuta la art. 17, se iau în considerare numai fibrele cu lungimea mai mare de 5 micrometri, latimea mai mica de 3 micrometri si raportul lungime/latime mai mare de 3:1.

CAPITOLUL VI
Reducerea sau evitarea riscurilor

Art. 24. – (1) Atunci când se depaseste valoarea limita prevazuta la art. 5, angajatorul trebuie sa ia masuri pentru identificarea cauzelor acestei depasiri si masuri adecvate pentru remedierea situatiei, în cel mai scurt timp posibil.
(2) Este interzisa continuarea lucrului în zona afectata potrivit alin. (1) pâna la luarea masurilor adecvate pentru protectia lucratorilor.
Art. 25. – Pentru a se verifica eficienta masurilor prevazute la art. 24, angajatorul va dispune imediat efectuarea unei noi determinari a concentratiei de azbest în aer.
Art. 26. – (1) Daca expunerea nu poate fi redusa prin alte mijloace si respectarea valorii limita impune utilizarea echipamentului individual de protectie respiratorie pentru fiecare lucrator, purtarea acestuia nu are caracter permanent, iar durata sa de utilizare trebuie sa se limiteze la minimul strict necesar.
(2) În timpul activitatilor care necesita purtarea unui echipament individual de protectie respiratorie, trebuie sa se prevada pauze de lucru, în functie de conditiile fizice si climatologice, în acord cu lucratorii si/sau cu reprezentantii acestora.
Art. 27. – (1) Înainte de începerea lucrarilor de demolare sau de întretinere, angajatorii trebuie sa ia toate masurile adecvate de securitate si sanatate în munca.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorii pot solicita informatii de la proprietarii constructiilor, pentru a identifica materialele care pot contine azbest.
(3) Daca exista cea mai mica îndoiala privind prezenta azbestului într-un material sau într-o constructie, trebuie sa se respecte prevederile prezentei hotarâri.
Art. 28. – În cazul anumitor activitati, cum ar fi lucrarile de demolare, îndepartate a azbestului, de reparare si întretinere, pentru care se estimeaza ca, în pofida utilizarii masurilor tehnice preventive de limitare a continutului de azbest în aer, valoarea limita prevazuta la art. 5 va fi depasita, angajatorul trebuie sa stabileasca urmatoarele masuri pentru asigurarea protectiei lucratorilor pe durata acestor activitati:
a) dotarea lucratorilor cu echipament individual de protectie respiratorie adecvat si cu alte echipamente individuale de protectie;
b) montarea panourilor de avertizare pentru a indica ca se estimeaza depasirea valorii limita prevazute la art. 5;
c) împiedicarea raspândirii pulberii de azbest sau de materiale cu continut de azbest în afara constructiei sau a zonei de lucru.
Art. 29. – Lucratorii au obligatia sa utilizeze echipamentele prevazute la art. 28 lit. a).
Art. 30. – Lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate trebuie sa fie consultati asupra masurilor prevazute la art. 28, înainte ca activitatile respective sa se desfasoare.
Art. 31. – (1) Angajatorul trebuie sa stabileasca un plan de lucru înaintea începerii lucrarilor de demolare ori de îndepartare a azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest din cladiri, structuri, aparate, instalatii si vapoare.
(2) Planul prevazut la alin. (1) trebuie sa prevada urmatoarele masuri pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca:
a) eliminarea azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest înainte de aplicarea tehnicilor de demolare, cu exceptia cazului în care aceasta eliminare ar avea un risc mai mare pentru lucratori decât daca azbestul si/sau materialele cu continut de azbest ar fi lasate acolo unde se afla;
b) asigurarea, daca este necesar, a echipamentului individual de protectie prevazut la art. 28 lit. a);
c) verificarea absentei riscurilor datorate expunerii la azbest la locul de munca, dupa terminarea lucrarilor de îndepartare a azbestului sau de demolare.
(3) Planul de lucru trebuie sa cuprinda informatii privind:
a) natura si durata probabila a lucrarilor;
b) locul unde se efectueaza lucrarile;
c) metodele aplicate atunci când lucrarile presupun manipularea azbestului sau a materialelor cu continut de azbest;
d) caracteristicile echipamentelor utilizate pentru protectia si decontaminarea celor care efectueaza lucrarile;
e) metodele aplicate pentru protectia altor persoane prezente la locul unde se efectueaza lucrarile sau în apropierea acestora.
(4) La solicitarea inspectoratului teritorial de munca si a directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, angajatorul trebuie sa transmita planul prevazut la alin. (1) înainte de începerea lucrarilor, cu exceptia cazurilor de urgenta.
Art. 32. – (1) Angajatorii au obligatia sa asigure o instruire adecvata pentru toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi la pulbere care contine azbest.
(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie efectuata periodic.
(3) Toate cheltuielile necesare efectuarii instruirii prevazute la alin. (1) se suporta de catre angajator.
(4) Continutul instruirii trebuie sa fie usor de înteles pentru lucratori si trebuie sa le permita acestora sa dobândeasca pregatirea si sa-si însuseasca cunostintele necesare în materie de prevenire si de securitate, în special în ceea ce priveste:
a) proprietatile azbestului si efectele lui asupra sanatatii, inclusiv efectul sinergic al fumatului;
b) tipurile de produse si materiale care pot contine azbest;
c) operatiile care pot conduce la expunerea la azbest si importanta controalelor preventive pentru reducerea la minim a expunerii;
d) practicile profesionale sigure, controalele si echipamentele de protectie;
e) rolul adecvat, alegerea, selectarea, limitarile si utilizarea corespunzatoare a echipamentelor de respiratie;
f) procedurile de urgenta;
g) procedurile de decontaminare;
h) eliminarea deseurilor;
i) cerintele în materie de supraveghere medicala.
Art. 33. – (1) Înainte de a executa lucrari de demolare sau de îndepartare a azbestului, întreprinderile trebuie sa faca dovada capacitatii lor în acest domeniu.
(2) Dovada se face potrivit reglementarilor în vigoare.
Art. 34. – Pentru locurile de munca în care se desfasoara activitatile prevazute la art. 4 si 9, angajatorul trebuie sa ia masurile adecvate pentru ca acestea:
a) sa fie clar delimitate si marcate cu semne de avertizare;
b) sa fie accesibile numai lucratorilor care au sarcini de munca în aceste zone;
c) sa constituie zone în care fumatul este interzis.
Art. 35. – Pentru toate activitatile prevazute la art. 4 si 9, angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru a amenaja:
a) zone în care lucratorii sa manânce si sa bea, fara a exista riscul contaminarii cu pulbere de azbest;
b) instalatii sanitare adecvate, inclusiv dusuri în cazul în care se efectueaza operatii în care se degaja pulbere de azbest.
Art. 36. – (1) Pentru toate activitatile prevazute la art. 4 si 9, angajatorul trebuie sa asigure lucratorilor îmbracaminte de lucru si/sau echipament individual de protectie adecvat.
(2) Este interzisa scoaterea îmbracamintei de lucru si/sau a echipamentului individual de protectie, prevazute la alin. (1), în afara întreprinderii, pentru a fi purtate, spalate sau pentru alte operatii de întretinere.
(3) Este permisa spalarea îmbracamintei de lucru si/sau a echipamentului individual de protectie, prevazute la alin. (1), în spalatorii dotate pentru acest tip de operatii, situate în afara întreprinderii, numai daca în întreprinderea respectiva nu se poate efectua curatarea.
(4) În situatia prevazuta la alin. (3), îmbracamintea de lucru si/sau echipamentele individuale de protectie trebuie transportate în containere închise.
(5) Angajatorul trebuie sa asigure vestiare separate pentru echipamentele individuale de protectie si/sau îmbracamintea de lucru, prevazute la alin. (1), si pentru îmbracamintea personala.
(6) Echipamentele individuale de protectie prevazute la alin. (1) trebuie sa fie plasate într-un loc bine definit si trebuie verificate si curatate dupa fiecare utilizare.
(7) Angajatorul trebuie sa ia masurile adecvate pentru repararea sau înlocuirea, înainte de reutilizare, a echipamentelor prevazute la alin. (1) care sunt defecte.
Art. 37. – Costul masurilor luate în aplicarea prevederilor art. 34, 35 si 36 nu se suporta de catre lucratori.

CAPITOLUL VII
Informarea lucratorilor

Art. 38. – (1) În cazul oricarei activitati prevazute la art. 4, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate sa primeasca toate informatiile adecvate referitoare la:
a) riscurile potentiale pentru sanatate datorate expunerii la pulberea provenita din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest;
b) existenta valorilor limita de expunere reglementate si necesitatea supravegherii atmosferei;
c) masurile de igiena, inclusiv necesitatea de a se abtine de la fumat;
d) masurile preventive care trebuie luate la purtarea echipamentelor individuale de protectie;
e) masurile preventive speciale destinate minimizarii expunerii la azbest.
(2) Angajatorul ia masuri, în afara celor prevazute la alin. (1) si sub rezerva art. 9, pentru ca:
a) lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate sa aiba acces la rezultatele determinarilor continutului de azbest în aer si sa primeasca explicatii referitoare la semnificatia acestor rezultate;
b) lucratorii implicati si reprezentantii lor în cadrul întreprinderii sau al unitatii sa fie informati, cât mai curând posibil, daca rezultatele depasesc valoarea limita stabilita la art. 5, despre aceste depasiri si cauzele lor si sa fie consultati cu privire la masurile care trebuie sa fie luate sau, în situatii de urgenta, sa fie informati cu privire la masurile adoptate.

CAPITOLUL VIII
Supravegherea sanatatii

Art. 39. – (1) Angajatorul asigura, sub rezerva art. 9, evaluarea starii de sanatate pentru fiecare lucrator înaintea expunerii la pulberi de azbest si/sau de materiale cu continut de azbest.
(2) Evaluarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa includa un examen specific al aparatului respirator, potrivit anexei care face parte integranta din prezenta hotarâre.
(3) O noua evaluare a starii de sanatate, pentru fiecare lucrator, trebuie sa se realizeze cel putin o data la fiecare 3 ani, pe toata perioada în care are loc expunerea.
(4) Medicul de medicina a muncii trebuie sa întocmeasca un dosar medical pentru fiecare lucrator, potrivit reglementarilor în vigoare.
Art. 40. – (1) În urma supravegherii medicale prevazute la art. 39, medicul de medicina a muncii trebuie sa recomande angajatorului sau sa determine eventualele masuri individuale de protectie ori de prevenire care trebuie luate.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) pot include, daca este cazul, retragerea lucratorului afectat de la orice expunere la pulberile provenite din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest.
Art. 41. – (1) Medicul de medicina a muncii trebuie sa furnizeze lucratorilor vizati informatii si recomandari cu privire la evaluarea starii lor de sanatate la care pot fi supusi dupa încetarea expunerii la azbest si/sau la materiale cu continut de azbest.
(2) Medicul de medicina a muncii care raspunde de supravegherea medicala a lucratorilor poate recomanda continuarea supravegherii medicale dupa încetarea expunerii, pe durata pe care o considera necesara pentru a proteja sanatatea persoanei în cauza.
(3) Continuarea supravegherii sanatatii prevazuta la alin. (2) se face potrivit reglementarilor în vigoare.
Art. 42. – Lucratorul expus sau angajatorul poate solicita revizuirea evaluarilor starii de sanatate prevazute la art. 41 alin. (2), potrivit reglementarilor în vigoare.
Art. 43. – (1) Angajatorul tine evidenta lucratorilor desemnati sa efectueze activitatile prevazute la art. 4 într-un registru în care trebuie sa indice natura si durata activitatii acestora, precum si a expunerii la care acestia sunt supusi, sub rezerva art. 9.
(2) Medicul de medicina a muncii responsabil cu supravegherea starii de sanatate poate avea acces la registrul prevazut la alin. (1).
(3) Fiecare lucrator interesat poate avea acces la propriile lui rezultate continute în registrul prevazut la alin. (1).
(4) Lucratorii si/sau reprezentantii lor din întreprindere ori din unitate pot avea acces la informatiile colective anonime cuprinse în registrul prevazut la alin. (1).
Art. 44. – (1) Registrul prevazut la art. 43 alin. (1) si dosarele medicale individuale prevazute la art. 39 trebuie pastrate cel putin 40 de ani de la încetarea expunerii, potrivit reglementarilor în vigoare.
(2) În cazul în care întreprinderea îsi înceteaza activitatea, angajatorul trebuie sa predea directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti documentele prevazute la alin. (1), potrivit reglementarilor în vigoare.
Art. 45. – Registrul operativ al bolilor profesionale declarate ca urmare a expunerii la azbest este constituit la nivelul Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti.

CAPITOLUL IX
Sanctiuni

Art. 46. – (1) Încalcarea prevederilor prezentei hotarâri atrage raspunderea disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala, dupa caz, potrivit legislatiei nationale care transpune Directiva 89/391/CEE.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de munca din cadrul Inspectiei Muncii si de catre inspectorii de sanatate publica din cadrul Ministerului Sanatatii.

CAPITOLUL X
Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 47. – (1) Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006, cu exceptia art. 7 care intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) La data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri se abroga orice alte dispozitii contrare.
Art. 48. – Prezenta hotarâre transpune prevederile Directivei 83/477/CEE privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 263/1983, împreuna cu toate modificarile sale, respectiv Directiva 91/382/CEE, publicata în JOCE nr. L 206/1991, Directiva 98/24/CE, publicata în JOCE nr. L 131/1998, si Directiva 2003/18/CE, publicata în JOCE nr. L 97/2003.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneaza:

Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei si comertului,,
Codrut Ioan Seres
Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul sanatatii,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Gheorghe Dobre
p. Ministrul integrarii europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat

Bucuresti, 22 decembrie 2005.
Nr. 1875.

ANEXA

RECOMANDARI PRACTICE
pentru supravegherea clinica a lucratorilor expusi la pulbere
provenind din azbest sau din materiale un continut de azbest

1. Conform stadiului actual al cunostintelor, expunerea la fibre de azbest poate sa provoace urmatoarele afectiuni:
- azbestoza;
- mezoteliom;
- cancer pulmonar;
- cancer gastrointestinal.

2. Medicul de medicina a muncii sau medicul cu competenta în medicina de întreprindere, responsabil cu supravegherea medicala a lucratorilor expusi la azbest, trebuie sa cunoasca conditiile sau circumstantele în care fiecare lucrator a fost expus.

3. Examinarea sanatatii lucratorilor expusi la azbest trebuie sa cuprinda:
- examenul medical la angajare, care sa cuprinda cel putin urmatoarele:
a) întocmirea dosarului medical individual;
b) anamneza profesionala;
c) examenul clinic general si pe aparate (în special aparatul respirator);
d) teste ale functiei respiratorii (spirometrie si curba debit-volum);
e) radiografie pulmonara standard;
- examenul medical periodic anual, care sa cuprinda cel putin urmatoarele:
a) examen clinic general pe aparate (în special aparatul respirator);
b) teste ale functiei respiratorii (spirometrie si curba debit-volum);
c) determinarea de corpi azbestozici în sputa;
- examinari suplimentare (examen citologic al sputei, radiografie pulmonara standard, tomodensitometrie, altele, conform celor mai recente cunostinte în materie de medicina a muncii) pentru grupurile de angajati cu risc crescut, la recomandarea medicului de medicina a muncii.

4. Medicul de medicina a muncii sau medicul cu competenta în medicina de întreprindere, care raspunde de supravegherea sanatatii, trebuie sa hotarasca cu privire la examinari suplimentare, cum ar fi testele citologice ale sputei, radiografia toracica sau tomodensitometria, pe baza celor mai recente cunostinte în materie de medicina a muncii.

EMITENT: PARLAMENTUL;

PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 21 iulie 2006;

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAP. I

Dispozitii generale

ART. 1 (1) Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a incendiilor si asigurarii interventiei operative pentru limitarea si stingerea incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si protectiei persoanelor periclitate, protejarii bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de incendii.

(2) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de risc, interventie operativa si evacuare au intelesul prevazut in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, iar termenii si expresiile specifice apararii impotriva incendiilor au urmatorul inteles:

a) autorizatie de securitate la incendiu – actul administrativ emis, in baza legii, de inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, prin care se certifica, in urma verificarilor in teren si a documentelor privind realizarea masurilor de aparare impotriva incendiilor, indeplinirea cerintei esentiale – securitate la incendiu – la constructii, instalatii tehnologice si alte amenajari; autorizatia de securitate la incendiu confera persoanelor fizice sau juridice, detinatoare ale constructiilor, instalatiilor si ale altor amenajari, dreptul de a le edifica, de a le pune in functiune si de a le exploata din punctul de vedere al indeplinirii cerintei – esentiale securitate la incendiu;

b) aviz de securitate la incendiu – actul emis, in baza legii, de inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa verificarea de conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice in vigoare a masurilor de aparare impotriva incendiilor, adoptate in documentatiile tehnice de proiectare, pentru indeplinirea cerintei esentiale – securitate la incendiu – a constructiilor, instalatiilor si altor amenajari;

c) incendiu – ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care produce pierderi de vieti omenesti si/sau pagube materiale si care necesita o interventie organizata in scopul intreruperii procesului de ardere;

d) cauza a incendiului – suma factorilor care concura la initierea incendiului, care consta, de regula, in sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum si imprejurarile determinante care au dus la izbucnirea acestuia;

e) mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor – sisteme, instalatii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substante si autospeciale destinate prevenirii, limitarii si stingerii incendiilor;

f) operatiuni de lunga durata – interventiile pentru stingerea incendiilor si eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durata mai mare de 4 ore;

g) organizare a interventiei in caz de incendiu – ansamblul masurilor tehnico-organizatorice necesare stabilirii fortelor, responsabilitatilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor si procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea si salvarea persoanelor si animalelor, protectia bunurilor si vecinatatilor, precum si pentru stingerea incendiilor;

h) pericol iminent de incendiu – situatia creata de cumularea factorilor care concura la initierea incendiului, declansarea acestuia fiind posibila in orice moment;

i) schema cu riscurile teritoriale – documentul intocmit de inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum si resursele estimate pentru gestionare;

j) plan de analiza si acoperire a riscurilor – documentul care cuprinde riscurile potentiale dintr-o unitate administrativ-teritoriala, masurile, actiunile si resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;

k) prevenirea incendiilor – totalitatea actiunilor de impiedicare a initierii si propagarii incendiilor, de asigurare a conditiilor pentru salvarea persoanelor si bunurilor si de asigurare a securitatii echipelor de interventie;

l) raport de interventie – documentul operativ de informare si analiza statistica in care se inscriu datele esentiale constatate la locul interventiei privind amploarea si intensitatea incendiului, cauza probabila a acestuia, efectele produse, desfasurarea interventiei, fortele participante si timpii operativi realizati;

m) stingere a incendiilor – totalitatea actiunilor de limitare si intrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee si mijloace specifice;

n) utilizator – persoana fizica sau juridica ce foloseste un bun, cu orice titlu, in interesul sau, al altuia sau in interes public;

o) scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie calitativ evolutia unui incendiu in timp, identificand evenimentele-cheie care il caracterizeaza si il diferentiaza de alte incendii posibile intr-o incinta.

ART. 2 Apararea impotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, national, cu caracter permanent, la care sunt obligate sa participe, in conditiile prezentei legi, autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si toate persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul Romaniei.

ART. 3 (1) Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul apararii impotriva incendiilor se asigura de Ministerul Administratiei si Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti.

(2) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, denumit in continuare Inspectoratul General, elaboreaza strategia nationala de aparare impotriva incendiilor, care se prezinta Guvernului spre aprobare de catre ministrul administratiei si internelor.

(3) Inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti, denumite in continuare inspectorate, isi exercita atributiile specifice in zone de competenta stabilite prin hotarare a Guvernului.

(4) Managementul situatiilor de urgenta determinate de incendii se asigura prin componentele Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta.

ART. 4 (1) Autoritatile administratiei publice locale asigura aplicarea masurilor privind activitatile de aparare impotriva incendiilor, cuprinse in planurile de analiza si acoperire a riscurilor, ce se intocmesc la nivelul localitatii si judetului.

(2) Planurile de analiza si acoperire a riscurilor se actualizeaza anual.

(3) Metodologia de elaborare si structura-cadru a planului de analiza si acoperire a riscurilor se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(4) Prefectii, primarul general al municipiului Bucuresti si primarii asigura, dupa caz, elaborarea planurilor de analiza si acoperire a riscurilor la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale pe care le reprezinta.

ART. 5 Persoanele fizice si juridice raspund, potrivit legii, de stabilirea si aplicarea masurilor de aparare impotriva incendiilor, precum si de consecintele producerii incendiilor.

CAP. II

Obligatii privind apararea impotriva incendiilor

SECTIUNEA 1

Obligatii generale

ART. 6 (1) Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte reglementarile tehnice si dispozitiile de aparare impotriva incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si faptele lor, viata, bunurile si mediul.

(2) Persoana care observa un incendiu are obligatia sa anunte prin orice mijloc serviciile de urgenta, primarul sau politia si sa ia masuri, dupa posibilitatile sale, pentru limitarea si stingerea incendiului.

(3) In cazul in care anuntul de incendiu s-a facut cu rea-credinta, fara motiv intemeiat, autorul raspunde contraventional sau penal, potrivit legii, si suporta cheltuielile ocazionate de deplasarea fortelor de interventie.

ART. 7 (1) In caz de incendiu, orice persoana trebuie sa acorde ajutor, cand si cat este rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori la solicitarea victimei, a reprezentantilor autoritatilor administratiei publice, precum si a personalului serviciilor de urgenta.

(2) In cazul incendiilor produse la paduri, plantatii, culturi agricole, miristi, pasuni si fanete, persoanele aflate in apropiere au obligatia sa intervina imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea si stingerea acestora.

ART. 8 In cazurile de forta majora determinate de incendii, persoanele fizice si juridice care detin, cu orice titlu, terenuri, constructii, instalatii tehnologice sau mijloace de transport au urmatoarele obligatii:

a) sa permita neconditionat accesul serviciilor de urgenta si al persoanelor care acorda ajutor;

b) sa permita neconditionat utilizarea apei, a materialelor si a mijloacelor proprii pentru operatiuni de salvare, de stingere si de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane;

c) sa accepte masurile stabilite de comandantul interventiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei constructii sau a unei parti din constructie, taierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporara a activitatilor sau evacuarea din zona periclitata si sa acorde sprijin, cu forte si mijloace proprii, pentru realizarea acestor masuri.

ART. 9 La incheierea oricaror acte de transmitere temporara a dreptului de folosinta asupra bunurilor imobile, precum si a contractelor de antrepriza, partile sunt obligate sa prevada expres in actele respective raspunderile ce le revin in ceea ce priveste apararea impotriva incendiilor.

ART. 10 (1) Pentru limitarea propagarii si stingerea incendiilor, precum si pentru limitarea si inlaturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale sectoarelor acestuia, consiliile judetene, consiliile locale, persoanele juridice si asociatiile familiale prevazute la art. 8 si persoanele fizice care desfasoara individual activitati economice in conditiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligatia sa colaboreze intre ele, contribuind cu forte si mijloace, pe baza de reciprocitate sau pe baza contractuala.

(2) Organizarea actiunilor de colaborare si procedurile necesare se stabilesc prin conventii incheiate intre parti, cu avizul inspectoratelor.

ART. 11 Detinatorii si utilizatorii de constructii ori de instalatii, echipamente tehnologice de productie si de transport au obligatia sa conlucreze cu autoritatile administratiei publice si cu organele de specialitate ale acestora in organizarea, asigurarea, pregatirea si punerea in aplicare a planurilor de interventie in caz de incendiu.

ART. 12 (1) Autoritatile administratiei publice centrale si celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, judetene sau locale, institutiile publice si operatorii economici au obligatia sa angajeze cel putin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, atestati potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupatiile de cadru tehnic si personal de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor ocupationale aprobate conform legislatiei in vigoare.

(2) Consiliile locale si operatorii economici care desfasoara activitati cu risc de incendiu si care au obligatia prevazuta la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General.

(3) Numirea si schimbarea din functie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator in termen de 48 de ore de la angajare, dupa caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor.

(4) Neindeplinirea corespunzatoare a atributiilor specifice atrage schimbarea din functie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, situatie care trebuie comunicata de angajator in termen de 48 de ore de la angajare, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, dupa caz.

(5) Persoanele fizice si asociatiile familiale care desfasoara activitati economice autorizate pe teritoriul Romaniei, precum si celelalte entitati legal constituite, neprevazute la alin. (1), indeplinesc atributiile pe linia apararii impotriva incendiilor in nume propriu, prin titularul de drept al entitatii.

SECTIUNEA a 2-a

Obligatiile consiliului local si ale primarului

ART. 13 Consiliul local are urmatoarele obligatii principale:

a) aproba planul de analiza si acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativ-teritoriala pe care o reprezinta, stabileste resursele necesare pentru aplicarea acestuia si il transmite inspectoratului in raza caruia functioneaza;

b) emite hotarari, in conditiile legii, cu privire la organizarea activitatii de aparare impotriva incendiilor in unitatea administrativ-teritoriala pe care o reprezinta;

c) instituie reguli si masuri specifice corelate cu nivelul si natura riscurilor locale;

d) infiinteaza, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de urgenta si aproba regulamentul de organizare si functionare al acestuia;

e) desemneaza seful serviciului voluntar de urgenta, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului;

f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele necesare in vederea organizarii, inzestrarii, functionarii si indeplinirii atributiilor legale de catre serviciile de urgenta voluntare infiintate si exercita controlul folosirii acestora;

g) cuprinde anual in bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea bunurilor din dotarea serviciilor de urgenta voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentru alte evenimente, precum si pentru asigurarea de persoane si raspundere civila a personalului cu atributii pe linie de interventie, pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse prin accidente, catastrofe ori alte asemenea evenimente intervenite in timpul si din cauza indeplinirii atributiilor specifice;

h) asigura includerea, in planurile de organizare, de dezvoltare urbanistica si de amenajare a teritoriului, a cailor de acces pentru interventii, a lucrarilor pentru realizarea sistemelor de anuntare, alarmare, precum si de alimentare cu apa in caz de incendiu;

i) analizeaza, semestrial si ori de cate ori este nevoie, capacitatea de aparare impotriva incendiilor a unitatii administrativ-teritoriale pe care o reprezinta si informeaza inspectoratul cu privire la masurile stabilite pentru optimizarea acesteia;

j) asigura imobile si spatii amenajate corespunzator pentru functionarea serviciului de urgenta voluntar, precum si mijloacele de comunicatii necesare;

k) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege pentru apararea impotriva incendiilor.

ART. 14 Primarul are urmatoarele obligatii principale:

a) asigura elaborarea planului de analiza si acoperire a riscurilor si aplicarea acestuia;

b) asigura respectarea criteriilor de performanta pentru constituirea serviciului de urgenta voluntar si elaborarea regulamentului de organizare si functionare al acestuia;

c) coordoneaza organizarea permanenta a interventiei in caz de incendiu la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, asigura participarea la interventie a serviciului voluntar de urgenta cu mijloacele din dotare si conducerea interventiei, pana la stingerea incendiului ori pana la sosirea fortelor inspectoratului;

d) asigura controlul respectarii masurilor de aparare impotriva incendiilor pe timpul adunarilor sau al manifestarilor publice;

e) asigura controlul respectarii masurilor de aparare impotriva incendiilor la constructiile si instalatiile tehnologice apartinand domeniului public si privat al unitatii administrativ-teritoriale, precum si la institutiile publice;

f) dispune verificarea indeplinirii masurilor stabilite prin avizele, autorizatiile si acordurile pe care le emite;

g) asigura realizarea si mentinerea in stare de functionare a cailor de acces, a sistemelor de anuntare, alarmare, precum si de alimentare cu apa in caz de incendiu;

h) organizeaza si executa, prin serviciul de urgenta voluntar, controlul respectarii regulilor de aparare impotriva incendiilor la gospodariile cetatenesti; informeaza populatia cu privire la modul de comportare si de interventie in caz de incendiu;

i) asigura incadrarea serviciului de urgenta voluntar cu personal atestat in conditiile legii, precum si pregatirea profesionala si antrenarea acestuia;

j) asigura conditiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenta voluntare si a cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;

k) asigura dotarea serviciilor de urgenta voluntare, potrivit normelor, cu mijloace tehnice pentru aparare impotriva incendiilor si echipamente de protectie specifice, carburanti, lubrifianti si alte mijloace necesare sustinerii operatiunilor de interventie, inclusiv hrana si antidotul pentru participantii la interventiile de lunga durata;

l) informeaza de indata, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea si stingerea, cu forte si mijloace proprii, a oricarui incendiu pe raza unitatii administrativ-teritoriale, iar in termen de 3 zile lucratoare completeaza si trimite acestuia raportul de interventie;

m) analizeaza anual dotarea cu mijloacele tehnice de aparare impotriva incendiilor si asigura completarea acesteia, conform normelor in vigoare;

n) comunica de indata inspectoratului scoaterea si repunerea din/in functiune a oricarei autospeciale de interventie, precum si, in scris, dotarea cu autospeciale de interventie noi;

o) asigura, prin mijloacele avute la dispozitie, desfasurarea activitatilor de informare si educatie antiincendiu a populatiei;

p) analizeaza si solutioneaza petitiile cetatenilor in problema apararii impotriva incendiilor;

q) indeplineste orice alte obligatii prevazute de lege pentru apararea impotriva incendiilor a comunitatii locale.

SECTIUNEA a 3-a

Obligatiile consiliului judetean si ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti

ART. 15 Consiliul judetean/Consiliul General al Municipiului Bucuresti are urmatoarele obligatii principale:

a) aproba planul de analiza si acoperire a riscurilor aferent judetului sau municipiului Bucuresti, dupa caz, si stabileste resursele necesare pentru aplicarea acestuia;

b) instituie reguli si dispozitii de aparare impotriva incendiilor pentru domeniul public si privat al unitatii administrativ-teritoriale;

c) analizeaza anual capacitatea de aparare impotriva incendiilor si hotaraste masuri de optimizare a acesteia;

d) asigura, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea in planurile de amenajare a teritoriului a sistemelor de alimentare cu apa, precum si a cailor de acces pentru interventie in caz de incendiu;

e) prevede si aproba in bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea actiunilor si masurilor de aparare impotriva incendiilor;

f) hotaraste, in conditiile legii, infiintarea unor centre de formare si evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta, cu acordul Inspectoratului General;

g) sprijina organizatoric, material si financiar organizarea si desfasurarea concursurilor serviciilor de urgenta si cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;

h) indeplineste orice alte obligatii prevazute de lege.

SECTIUNEA a 4-a

Obligatiile prefectului

ART. 16 Prefectul are urmatoarele obligatii principale:

a) coordoneaza activitatile de aparare impotriva incendiilor din responsabilitatea autoritatilor centrale din teritoriu, conform legii;

b) aproba schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritoriala, intocmita de inspectorat;

c) instituie, in conditiile legii, masuri obligatorii in domeniul apararii impotriva incendiilor;

d) analizeaza rapoartele intocmite de organele de specialitate si dispune masuri pentru respectarea legalitatii in domeniu;

e) indeplineste orice alte obligatii prevazute de lege in domeniul apararii impotriva incendiilor.

SECTIUNEA a 5-a

Obligatiile autoritatilor administratiei publice centrale

ART. 17 (1) Ministerul Administratiei si Internelor isi exercita atributiile in domeniul apararii impotriva incendiilor prin Inspectoratul General si inspectorate.

(2) Inspectoratul General elaboreaza strategii, norme, reglementari tehnice si dispozitii generale privind apararea impotriva incendiilor, obligatorii pe intregul teritoriu al Romaniei, care se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(3) Cheltuielile curente si de capital aferente activitatii serviciilor de urgenta profesionale se asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, precum si din alte surse prevazute de lege.

ART. 18 Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii principale:

a) elaboreaza, pe baza strategiei nationale de aparare impotriva incendiilor, strategii sectoriale privind apararea impotriva incendiilor in domeniul lor de competenta si asigura aplicarea acestora;

b) emit/modifica, cu avizul Inspectoratului General, norme si reglementari tehnice de aparare impotriva incendiilor, specifice domeniului lor de activitate;

c) indruma, controleaza si analizeaza respectarea normelor si reglementarilor tehnice;

d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode si proceduri pentru identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competenta;

e) organizeaza si gestioneaza baze de date privind, in principal, riscurile de incendiu, caracteristicile substantelor si materialelor utilizate in domeniu, metodele adecvate de interventie si protectie, mijloacele existente, cadrele tehnice si evenimentele specifice;

f) stabilesc, impreuna cu Inspectoratul General, in domeniul lor de competenta, temele si activitatile practic-aplicative si de educatie privind apararea impotriva incendiilor, care se includ in programele pentru toate formele de invatamant, in planurile activitatilor extrascolare, precum si in programele de formare continua a adultilor;

g) indeplinesc orice alte atributii prevazute de lege privind apararea impotriva incendiilor.

SECTIUNEA a 6-a

Obligatiile administratorului, conducatorului institutiei, utilizatorului si salariatului

ART. 19 Administratorul sau conducatorul institutiei, dupa caz, are urmatoarele obligatii principale:

a) sa stabileasca, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de organizare pentru apararea impotriva incendiilor in unitatea sa, sa le actualizeze ori de cate ori apar modificari si sa le aduca la cunostinta salariatilor, utilizatorilor si oricaror persoane interesate;

b) sa asigure identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa si sa asigure corelarea masurilor de aparare impotriva incendiilor cu natura si nivelul riscurilor;

c) sa solicite si sa obtina avizele si autorizatiile de securitate la incendiu, prevazute de lege, si sa asigure respectarea conditiilor care au stat la baza eliberarii acestora; in cazul anularii avizelor ori a autorizatiilor, sa dispuna imediat sistarea lucrarilor de constructii sau oprirea functionarii ori utilizarii constructiilor sau amenajarilor respective;

d) sa permita, in conditiile legii, executarea controalelor si a inspectiilor de prevenire impotriva incendiilor, sa prezinte documentele si informatiile solicitate si sa nu ingreuneze sau sa obstructioneze in niciun fel efectuarea acestora;

e) sa permita alimentarea cu apa a autospecialelor de interventie in situatii de urgenta;

f) sa intocmeasca, sa actualizeze permanent si sa transmita inspectoratului lista cu substantele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate in activitatea sa sub orice forma, cu mentiuni privind: proprietatile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezinta pentru sanatate si mediu, mijloacele de protectie recomandate, metodele de interventie si prim ajutor, substantele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;

g) sa elaboreze instructiunile de aparare impotriva incendiilor si sa stabileasca atributiile ce revin salariatilor la locurile de munca;

h) sa verifice daca salariatii cunosc si respecta instructiunile necesare privind masurile de aparare impotriva incendiilor si sa verifice respectarea acestor masuri semnalate corespunzator prin indicatoare de avertizare de catre persoanele din exterior care au acces in unitatea sa;

i) sa asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenta privat, precum si functionarea acestuia conform reglementarilor in vigoare ori sa incheie contract cu un alt serviciu de urgenta voluntar sau privat, capabil sa intervina operativ si eficace pentru stingerea incendiilor;

j) sa asigure intocmirea si actualizarea planurilor de interventie si conditiile pentru aplicarea acestora in orice moment;

k) sa permita, la solicitare, accesul fortelor inspectoratului in unitatea sa in scop de recunoastere, instruire sau de antrenament si sa participe la exercitiile si aplicatiile tactice de interventie organizate de acesta;

l) sa asigure utilizarea, verificarea, intretinerea si repararea mijloacelor de aparare impotriva incendiilor cu personal atestat, conform instructiunilor furnizate de proiectant;

m) sa asigure pregatirea si antrenarea serviciului de urgenta privat pentru interventie;

n) sa asigure si sa puna in mod gratuit la dispozitie fortelor chemate in ajutor mijloacele tehnice pentru aparare impotriva incendiilor si echipamentele de protectie specifice riscurilor care decurg din existenta si functionarea unitatii sale, precum si antidotul si medicamentele pentru acordarea primului ajutor;

o) sa stabileasca si sa transmita catre transportatorii, distribuitorii si utilizatorii produselor sale regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul si depozitarea produselor respective;

p) sa informeze de indata, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea si stingerea cu forte si mijloace proprii a oricarui incendiu, iar in termen de 3 zile lucratoare sa completeze si sa trimita acestuia raportul de interventie;

q) sa utilizeze in unitatea sa numai mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor, certificate conform legii;

r) sa indeplineasca orice alte atributii prevazute de lege privind apararea impotriva incendiilor.

ART. 20 Persoanele fizice, asociatiile familiale sau persoanele juridice care detin parti din acelasi imobil trebuie sa colaboreze pentru indeplinirea obligatiilor ce le revin din prezenta lege, in vederea asigurarii masurilor de aparare impotriva incendiilor pentru intregul imobil.

ART. 21 Utilizatorul are urmatoarele obligatii principale:

a) sa cunoasca si sa respecte masurile de aparare impotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducatorul institutiei, proprietar, producator sau importator, dupa caz;

b) sa intretina si sa foloseasca, in scopul pentru care au fost realizate, dotarile pentru apararea impotriva incendiilor, puse la dispozitie de administrator, conducatorul institutiei, proprietar, producator sau importator;

c) sa respecte normele de aparare impotriva incendiilor, specifice activitatilor pe care le organizeaza sau le desfasoara;

d) sa nu efectueze modificari neautorizate si fara acordul scris al proprietarului, al proiectantului initial al constructiei, instalatiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislatiei in vigoare;

e) sa aduca la cunostinta administratorului, conducatorului institutiei sau proprietarului, dupa caz, orice defectiune tehnica ori alta situatie care constituie pericol de incendiu.

ART. 22 Fiecare salariat are, la locul de munca, urmatoarele obligatii principale:

a) sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la cunostinta, sub orice forma, de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;

b) sa utilizeze substantele periculoase, instalatiile, utilajele, masinile, aparatura si echipamentele, potrivit instructiunilor tehnice, precum si celor date de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;

c) sa nu efectueze manevre nepermise sau modificari neautorizate ale sistemelor si instalatiilor de aparare impotriva incendiilor;

d) sa comunice, imediat dupa constatare, conducatorului locului de munca orice incalcare a normelor de aparare impotriva incendiilor sau a oricarei situatii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum si orice defectiune sesizata la sistemele si instalatiile de aparare impotriva incendiilor;

e) sa coopereze cu salariatii desemnati de administrator, dupa caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor;

f) sa actioneze, in conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca, in cazul aparitiei oricarui pericol iminent de incendiu;

g) sa furnizeze persoanelor abilitate toate datele si informatiile de care are cunostinta, referitoare la producerea incendiilor.

SECTIUNEA a 7-a

Obligatiile proiectantilor si executantilor

ART. 23 Proiectantii de constructii si amenajari, de echipamente, utilaje si instalatii sunt obligati:

a) sa elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de constructii, instalatii si amenajari stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General si sa evalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;

b) sa cuprinda in documentatiile pe care le intocmesc masurile de aparare impotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le contin obiectele proiectate;

c) sa prevada in documentatiile tehnice de proiectare, potrivit reglementarilor specifice, mijloacele tehnice pentru apararea impotriva incendiilor si echipamentele de protectie specifice;

d) sa includa in proiecte si sa predea beneficiarilor schemele si instructiunile de functionare a mijloacelor de aparare impotriva incendiilor pe care le-au prevazut in documentatii, precum si regulile necesare de verificare si intretinere in exploatare a acestora, intocmite de producatori;

e) sa asigure asistenta tehnica necesara realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor, cuprinse in documentatii, pana la punerea in functiune.

ART. 24 Executantii lucrarilor de constructii si de montaj de echipamente si instalatii sunt obligati:

a) sa realizeze integral si la timp masurile de aparare impotriva incendiilor, cuprinse in proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;

b) sa asigure luarea masurilor de aparare impotriva incendiilor pe timpul executarii lucrarilor, precum si la organizarile de santier;

c) sa asigure functionarea mijloacelor de aparare impotriva incendiilor prevazute in documentatiile de executie la parametrii proiectati, inainte de punerea in functiune.

ART. 25 Proiectantilor si executantilor le sunt aplicabile, dupa caz, si dispozitiile prevazute la art. 19-22.

SECTIUNEA a 8-a

Obligatiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor

ART. 26 (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, desemnate/desemnat la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale, ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate, au/are urmatoarele obligatii principale:

a) elaboreaza programele de optimizare a capacitatii de aparare impotriva incendiilor in domeniul de activitate al autoritatii respective;

b) fac/face propuneri de reglementari tehnice si organizatorice a activitatii de aparare impotriva incendiilor in domeniul specific;

c) controleaza modul de aplicare a prevederilor legale pentru apararea impotriva incendiilor, in cadrul institutiei publice care i-a desemnat;

d) elaboreaza si supun/supune spre analiza ministrului de resort sau conducatorului institutiei, dupa caz, raportul anual de evaluare a nivelului de aparare impotriva incendiilor din domeniul de activitate;

e) analizeaza anual respectarea incadrarii in criteriile de constituire a serviciilor de urgenta private din institutiile si unitatile subordonate, dotarea cu mijloace de aparare impotriva incendiilor si fac/face propuneri de optimizare a acestora;

f) elaboreaza si inainteaza spre aprobare programe de informare si educatie specifica.

(2) Formarea si evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor se realizeaza de unitatile abilitate in conditiile legii, iar certificarea competentei profesionale se realizeaza de Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila autorizat la Centrul National de Formare Profesionala a Adultilor.

ART. 27 (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, consiliilor judetene si locale, institutiilor si operatorilor economici au/are urmatoarele obligatii principale:

a) participa la elaborarea si aplicarea conceptiei de aparare impotriva incendiilor la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, institutiei sau operatorului economic;

b) controleaza aplicarea normelor de aparare impotriva incendiilor in domeniul specific;

c) propun/propune includerea in bugetele proprii a fondurilor necesare organizarii activitatii de aparare impotriva incendiilor, dotarii cu mijloace tehnice pentru apararea impotriva incendiilor si echipamente de protectie specifice;

d) indruma si controleaza activitatea de aparare impotriva incendiilor si analizeaza respectarea incadrarii in criteriile de constituire a serviciilor de urgenta voluntare sau private, dupa caz, in unitatile si institutiile din care fac/face parte;

e) prezinta conducerii, semestrial sau ori de cate ori situatia impune, raportul de evaluare a capacitatii de aparare impotriva incendiilor;

f) raspund/raspunde de pregatirea serviciului de urgenta voluntar sau privat, dupa caz, precum si de participarea acestuia la concursurile profesionale;

g) acorda sprijin si asistenta tehnica de specialitate centrelor operative pentru situatii de urgenta in indeplinirea atributiilor.

(2) Formarea, evaluarea si certificarea competentei profesionale a cadrelor tehnice/personalului cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, prevazute la alin. (1), se realizeaza in centre de formare si evaluare abilitate prin lege, pe baza standardelor ocupationale recunoscute la nivel national.

CAP. III

Exercitarea autoritatii de stat in domeniul apararii impotriva incendiilor

ART. 28 (1) Exercitarea autoritatii de stat in domeniul apararii impotriva incendiilor se realizeaza prin activitati de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoastere, desemnare, supraveghere a pietei, control, organizarea stingerii incendiilor si tragerea la raspundere juridica a persoanelor vinovate.

(2) Controlul de stat in domeniul apararii impotriva incendiilor se exercita, la nivel central, prin inspectia de prevenire si alte compartimente si unitati din structura sau subordinea Inspectoratului General, respectiv, la nivel local, prin inspectiile de prevenire din cadrul inspectoratelor, in scopul aplicarii unitare a prevederilor legale pe intregul teritoriu al Romaniei, potrivit competentelor.

ART. 29 (1) In toate fazele de cercetare, proiectare, executie si pe intreaga lor durata de existenta, constructiile si amenajarile de orice tip, echipamentele, utilajele si instalatiile tehnologice se supun unei examinari sistematice si calificate pentru identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu, in conditiile prevazute de reglementarile specifice.

(2) Obligatia executarii activitatilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor care concura la proiectarea, realizarea, exploatarea, intretinerea, repararea, postutilizarea constructiilor, echipamentelor si a instalatiilor tehnologice, potrivit legii.

(3) Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu se elaboreaza de Inspectoratul General, se aproba de ministrul administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 30 (1) Inceperea lucrarilor de executie la constructii si instalatii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea ori schimbarea destinatiei celor existente, precum si punerea in functiune a acestora se fac numai dupa obtinerea avizului sau a autorizatiei de securitate la incendiu, dupa caz.

(2) Obligatia solicitarii si obtinerii avizelor si/sau a autorizatiilor prevazute la alin. (1) revine persoanei fizice ori juridice care finanteaza si realizeaza investitii noi sau interventii la constructiile existente ori, dupa caz, beneficiarului investitiei.

(3) Avizele si autorizatiile prevazute la alin. (1) se elibereaza de inspectorate, in termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii, in conditiile prevazute de normele metodologice de avizare si autorizare privind securitatea la incendiu.

(4) Categoriile de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau autorizarii privind securitatea la incendiu se aproba prin hotarare a Guvernului.

(5) Nerespectarea cerintelor care au stat la baza eliberarii avizului sau autorizatiei de securitate la incendiu atrage sanctionarea conform legii si, dupa caz, anularea avizului sau a autorizatiei de securitate la incendiu.

(6) Anularea avizului sau autorizatiei de securitate la incendiu impune sistarea lucrarilor de constructii sau, respectiv, oprirea functionarii ori utilizarii constructiilor sau amenajarilor respective.

(7) Masura prevazuta la alin. (6) se comunica in cel mult 48 de ore, prin grija inspectoratului, la registrul comertului, prefectului si altor institutii publice cu competente in domeniu.

(8) Litigiile generate de eliberarea si anularea avizului ori autorizatiei de securitate la incendiu se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare.

(9) Normele metodologice de avizare si autorizare privind securitatea la incendiu se elaboreaza de Inspectoratul General, se aproba de ministrul administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(10) Pentru actele privind avizele si autorizatiile de securitate la incendiu eliberate potrivit legii se percep tarife stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

CAP. IV

Serviciile de urgenta voluntare si private

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

ART. 31 (1) Serviciile de urgenta sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.

(2) Serviciile de urgenta profesioniste functioneaza in subordinea Inspectoratului General, potrivit reglementarilor specifice.

(3) Consiliile locale au obligatia sa constituie servicii de urgenta voluntare, iar operatorii economici si institutiile, care desfasoara activitati cu risc de incendiu, servicii de urgenta private, potrivit legii.

(4) In domeniul apararii impotriva incendiilor pot functiona si servicii de urgenta private constituite ca societati comerciale.

SECTIUNEA a 2-a

Constituirea si atributiile serviciilor de urgenta voluntare sau private

ART. 32 (1) Serviciile de urgenta voluntare/private sunt structuri specializate, altele decat cele apartinand serviciilor de urgenta profesioniste, organizate cu personal angajat si/sau voluntar, in scopul apararii vietii, avutului public si/sau a celui privat impotriva incendiilor si a altor calamitati, in sectoarele de competenta stabilite cu avizul inspectoratelor.

(2) Serviciile de urgenta voluntare/private au in structura compartiment sau specialisti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi si cadre tehnice specializate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formatii de interventie, salvare si prim ajutor, precum si, dupa caz, ateliere de reparatii si de intretinere.

(3) Constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor de urgenta voluntare/private se realizeaza pe baza criteriilor de performanta elaborate de Inspectoratul General si aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

(4) Organizarea si functionarea serviciilor de urgenta voluntare/private se stabilesc prin regulamente aprobate, dupa caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici si institutiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanta.

(5) Infiintarea, extinderea sau restrangerea activitatii, precum si desfiintarea unui serviciu de urgenta voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.

ART. 33 Serviciile de urgenta voluntare/private au urmatoarele atributii principale:

a) desfasoara activitati de informare si instruire privind cunoasterea si respectarea regulilor si a masurilor de aparare impotriva incendiilor;

b) verifica modul de aplicare a normelor, reglementarilor tehnice si dispozitiilor care privesc apararea impotriva incendiilor, in domeniul de competenta;

c) asigura interventia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor si protectia persoanelor, a animalelor si a bunurilor periclitate de incendii sau in alte situatii de urgenta.

ART. 34 (1) Formarea, evaluarea si certificarea competentei profesionale a personalului serviciilor de urgenta voluntare sau private se realizeaza de centre de formare si evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General.

(2) Statutul personalului din serviciile de urgenta voluntare se stabileste prin hotarare a Guvernului.

ART. 35 (1) Finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente activitatii serviciilor de urgenta voluntare se asigura din bugetele locale.

(2) Finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente activitatii serviciilor de urgenta private se asigura de operatorii economici si institutiile care le-au constituit.

ART. 36 (1) Pe baza hotararii consiliului local si in conditiile prevazute de lege, serviciul de urgenta voluntar poate presta, contra cost, catre orice persoana fizica sau juridica, fara a afecta indeplinirea atributiilor, unele servicii cum sunt:

a) supravegherea masurilor de aparare impotriva incendiilor la targuri, expozitii, manifestari cultural-sportive, activitati de filmare si altele asemenea;

b) transport de apa, evacuarea apei din subsolurile cladirilor sau din fantani;

c) limitarea, colectarea sau indepartarea unor produse poluante;

d) efectuarea de lucrari la inaltime;

e) transport de apa.

(2) Costurile pentru prestarile de servicii efectuate sunt stabilite prin hotarare a consiliului local, iar sumele incasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

SECTIUNEA a 3-a

Drepturi, indemnizatii si despagubiri ce se acorda personalului serviciilor de urgenta voluntare sau private

ART. 37 In exercitarea atributiilor ce ii revin, personalul serviciilor de urgenta voluntare sau private are urmatoarele drepturi:

a) sa solicite de la persoanele fizice si juridice date, informatii si documente necesare indeplinirii atributiilor legale privind apararea impotriva incendiilor;

b) sa stabileasca restrictii ori sa interzica, potrivit competentei prevazute in regulamentul de organizare si functionare a serviciului, utilizarea focului deschis si efectuarea unor lucrari cu substante inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

c) sa propuna persoanelor in drept oprirea functionarii sau demolarea constructiei incendiate, precum si a celor vecine ori a unei parti din acestea, in scopul limitarii propagarii incendiilor;

d) sa utilizeze, in functie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru interventii la incendii;

e) sa se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul interventiei, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice ori pe alte terenuri, daca cerintele de operativitate si de lucru impun aceasta;

f) sa opreasca ori sa limiteze traficul public in zona desfasurarii operatiunilor de interventie;

g) sa intre in locuinta persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimtamantul acestora, in conditiile prevazute de lege; in cazul cand se impune inlaturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vietii, integritatii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimtamantul nu este necesar.

ART. 38 (1) Personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se incadreaza in conditii de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste.

(2) Personalul serviciilor de urgenta voluntare/private are obligatia sa poarte uniforma, echipament de protectie si insemne distinctive, ale caror descriere, conditii de acordare si folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administratiei si Internelor, aprobat prin hotarare a Guvernului si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(3) Consiliul local, administratorul sau conducatorul institutiei asigura gratuit personalului serviciilor de urgenta voluntare/private uniforma si echipamentul de protectie adecvate misiunilor pe care le indeplineste, iar in cazul in care pe timpul interventiei i s-au degradat imbracamintea ori alte bunuri personale, il despagubeste in mod corespunzator.

ART. 39 (1) Pe timpul interventiei, personalului serviciilor de urgenta voluntare/private i se asigura antidot adecvat naturii mediului de lucru.

(2) In cazul operatiunilor de lunga durata, personalului serviciilor de urgenta voluntare/private i se asigura hrana, gratuit, in echivalentul a cel putin 2.000 de calorii.

(3) Obligatia asigurarii drepturilor prevazute la alin. (1) si (2) revine consiliului local, administratorului sau conducatorului institutiei, dupa caz.

ART. 40 (1) Personalul serviciilor de urgenta voluntare are dreptul la indemnizatii pentru timpul efectiv de lucru la interventii si la celelalte activitati prevazute in programul serviciului.

(2) Cuantumul orar al indemnizatiei prevazute la alin. (1) se stabileste si se acorda de consiliul local, diferentiat pe categorii de functii.

ART. 41 (1) Pe timpul cat se afla la cursuri de pregatire si concursuri profesionale, organizate in afara localitatii in care functioneaza serviciul, personalul serviciilor de urgenta voluntare beneficiaza de toate drepturile de deplasare, cazare si de diurna ca si personalul serviciilor de urgenta profesioniste, care se acorda de consiliul local.

(2) Personalul serviciilor de urgenta voluntare, salariati ai altor institutii publice sau operatori economici, isi pastreaza drepturile de salariu la locul de munca pentru perioada cat participa la interventii, cursuri de pregatire ori concursuri profesionale.

ART. 42 Persoanele juridice care organizeaza servicii de urgenta voluntare/private au obligatia sa asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurari pentru caz de boala profesionala, accident ori deces produs in timpul sau din cauza indeplinirii atributiilor ce ii revin pe timpul interventiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice.

CAP. V

Raspunderea juridica

ART. 43 Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, materiala, civila sau penala, dupa caz.

ART. 44 Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:

I. cu amenda de la 100 lei la 500 lei:

a) nerespectarea de catre primar, administrator sau conducatorul institutiei a obligatiilor de informare a inspectoratului despre izbucnirea si stingerea, cu forte si mijloace proprii, a unui incendiu si de transmitere a raportului de interventie;

b) neasigurarea si nepunerea in mod gratuit la dispozitia fortelor chemate in ajutor, de catre administrator sau conducatorul institutiei, a mijloacelor tehnice pentru aparare impotriva incendiilor si a echipamentelor de protectie specifice riscurilor care decurg din existenta si functionarea unitatii, precum si a antidotului si medicamentelor pentru acordarea primului ajutor;

c) neconsemnarea de catre persoanele fizice si juridice in actele de transmitere temporara a dreptului de folosinta, precum si de antrepriza a raspunderilor ce le revin in ceea ce priveste apararea impotriva incendiilor;

d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care detin parti din acelasi imobil in vederea asigurarii masurilor de aparare impotriva incendiilor;

II. cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei:

a) neanuntarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenta, a primarului sau a politiei de catre persoana care observa un incendiu si, dupa caz, neluarea masurilor, dupa posibilitatile sale, pentru limitarea si stingerea incendiului;

b) neangajarea de catre autoritatile administratiei publice centrale si celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, consiliile judetene sau locale, institutiile publice si operatorii economici care desfasoara activitati cu risc de incendiu, prevazuti la art. 12 alin. (2), a cel putin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor;

c) nerespectarea de catre primar, administrator sau conducatorul institutiei a obligatiilor de incadrare a serviciului de urgenta voluntar sau privat cu personal atestat in conditiile legii, de pregatire profesionala si antrenare a acestuia pentru interventie;

d) nerespectarea de catre primar a obligatiilor ce ii revin in conformitate cu prevederile art. 14 lit. j), k) si m)-o);

e) nerespectarea de catre salariati a obligatiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a), b), e) si f);

f) nerespectarea de catre cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor a obligatiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. b), e), f) si ale art. 27 alin. (1) lit. c)-e);

g) nerespectarea de catre utilizator a obligatiilor stabilite la art. 21 lit. d) si e);

III. cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei:

a) inactiunea persoanelor fizice si juridice aflate in apropierea incendiilor produse la paduri, plantatii, culturi agricole, miristi, pasuni si fanete si care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun pentru limitarea si stingerea acestora;

b) neindeplinirea de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, consiliile judetene, consiliile locale si persoanele juridice prevazute la art. 8 a obligatiei de organizare a colaborarii prin conventii incheiate intre parti;

c) nerespectarea de catre primar a obligatiilor ce ii revin in conformitate cu prevederile art. 14 lit. b), d)-f) si h);

d) neindeplinirea de catre ministere si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate a obligatiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 18 lit. c)-e);

e) neindeplinirea de catre administrator sau conducatorul institutiei a obligatiilor pe care le are in conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k) si l);

f) necunoasterea si nerespectarea de catre utilizator a masurilor de aparare impotriva incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producator sau importator, dupa caz;

g) neindeplinirea de catre salariati a obligatiilor pe care le au potrivit dispozitiilor art. 22 lit. c), d) si g);

h) neindeplinirea de catre proiectanti a obligatiilor ce le revin in conformitate cu prevederile art. 23 lit. d) si e);

i) nerespectarea de catre executantii lucrarilor de constructii si de montaj de echipamente si instalatii a dispozitiilor art. 24 lit. b) si c);

j) neindeplinirea de catre cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor a obligatiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) si c) si ale art. 27 alin. (1) lit. b) si f);

IV. cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei:

a) neindeplinirea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiilor ce le revin in situatii de forta majora determinate de incendii, prevazute la art. 8;

b) neindeplinirea de catre primar a obligatiilor pe care le are potrivit dispozitiilor art. 14 lit. a), c) si g);

c) neindeplinirea de catre ministere si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate a obligatiilor ce le revin in conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) si f);

d) neindeplinirea de catre administrator a obligatiilor pe care le are in conformitate cu prevederile art. 19 lit. a), b), d)-f), i), o) si q);

e) nerespectarea de catre persoanele fizice si juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b) si c);

f) neindeplinirea de catre proiectanti a obligatiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 23 lit. a)-c);

g) nerealizarea de catre executantii lucrarilor de constructii si de montaj de echipamente si instalatii, integral si la timp, a masurilor de aparare impotriva incendiilor, cuprinse in proiecte, cu respectarea conditiilor de calitate prevazute de lege;

h) inceperea lucrarilor de executie la constructii si instalatii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea ori schimbarea destinatiei celor existente, precum si punerea in functiune a acestora fara obtinerea avizului sau a autorizatiei de securitate la incendiu, dupa caz;

i) nesolicitarea si neobtinerea de catre persoanele fizice ori juridice care finanteaza si realizeaza investitii noi sau interventii la constructiile existente ori, dupa caz, de catre beneficiarul investitiei a avizelor si/sau autorizatiilor prevazute de prezenta lege;

j) neelaborarea de catre ministere si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate a strategiilor sectoriale privind apararea impotriva incendiilor in domeniul lor de competenta si neasigurarea aplicarii acestora;

k) efectuarea de lucrari de proiectare, montare, verificare, intretinere, reparare a sistemelor si instalatiilor de aparare impotriva incendiilor, de verificare, intretinere, reparare a mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor si de lucrari de ignifugare si termoprotectie de catre persoane fizice si juridice neatestate;

l) emiterea de rapoarte de incercari la foc de catre laboratoare neautorizate conform legii;

m) utilizarea si comercializarea de mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor, necertificate conform legii;

V. cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei:

a) nerespectarea cerintelor care au stat la baza eliberarii avizului sau a autorizatiei de securitate la incendiu;

b) continuarea executarii lucrarilor de constructii sau functionarea ori utilizarea constructiilor/amenajarilor respective dupa anularea avizului sau a autorizatiei de securitate la incendiu.

ART. 45 (1) Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice sau juridice, dupa caz.

(2) Contravenientul poate achita in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute in prezenta lege, pentru fiecare categorie de contraventii.

(3) Contraventiile la normele de prevenire si stingere a incendiilor si sanctiunile contraventionale se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

ART. 46 (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 45 se fac de catre personalul inspectiilor de prevenire a incendiilor, prevazute la art. 28 alin. (2), precum si de cel al altor organe abilitate de lege.

(2) Primarii constata si sanctioneaza contraventiile prevazute la art. 44 pct. I lit. b), pct. III lit. a) si e) si pct. IV lit. a).

(3) Contraventiilor prevazute la art. 44 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

CAP. VI

Dispozitii finale

ART. 47 (1) Organizarea, conducerea, indrumarea si controlul activitatii de aparare impotriva incendiilor in unitatile structurilor de aparare si securitate nationala se realizeaza potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza normelor aprobate de conducatorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.

(2) La unitatile din structurile prevazute la alin. (1) Inspectoratul General si inspectoratele exercita controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apararea impotriva incendiilor, numai la solicitarea comandantilor sau a sefilor acestora.

(3) La sediile Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului, precum si la alte obiective de importanta deosebita aflate in administrarea autoritatilor publice centrale se pot constitui, prin hotarare a Guvernului, subunitati profesioniste speciale de interventie; institutiile mentionate asigura gratuit imobilele, spatiile si utilitatile necesare in vederea functionarii si desfasurarii activitatilor subunitatilor.

ART. 48 Interventia pentru stingerea incendiilor si salvarea persoanelor in subteran, la operatorii economici care produc, stocheaza sau utilizeaza substante toxice care prin contact ori inhalare pot cauza moartea personalului, la centralele nucleare, la navele aflate in porturi si apele teritoriale romane, pe calea ferata, aeroporturi, platforme maritime de foraj si extractie, se asigura de operatorii economici care administreaza sectorul respectiv, cu asistenta tehnica a inspectoratelor.

ART. 49 (1) Laboratoarele de incercari la foc se autorizeaza in conditiile legii.

(2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de incercari la foc se elaboreaza de Inspectoratul General, se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 50 (1) Mijloacele tehnice pentru apararea impotriva incendiilor si echipamentelor de protectie specifice se introduc pe piata si se utilizeaza conform legii.

(2) In domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata, introducerea pe piata a produselor prevazute la alin. (1) se face pe baza evaluarii conformitatii fata de reglementarile elaborate de Inspectoratul General.

(3) Metodologia de certificare a conformitatii produselor prevazute la alin. (2) se elaboreaza de Inspectoratul General, se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 51 (1) Proiectarea, executarea, verificarea, intretinerea si repararea sistemelor si instalatiilor de aparare impotriva incendiilor, efectuarea lucrarilor de termoprotectie si ignifugare, de verificare, intretinere si reparare a autospecialelor si a altor mijloace tehnice destinate apararii impotriva incendiilor se efectueaza de catre persoane fizice si juridice atestate.

(2) Atestarea persoanelor prevazute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, aprobata de ministrul administratiei si internelor si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 52 In localitatea unde functioneaza servicii de urgenta profesioniste, consiliul local nu are obligatia constituirii serviciilor de urgenta voluntare.

ART. 53 Personalul serviciilor de urgenta nu raspunde de pagubele inerente procesului de interventie.

ART. 54 (1) Personalul serviciilor de urgenta profesioniste care a indeplinit o perioada de minimum 10 ani atributii privind apararea impotriva incendiilor, caruia i-au incetat raporturile de serviciu, la cerere sau din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, poate primi, la cerere, brevetul de Pompier specialist, diferentiat pe categorii de personal.

(2) Modul de eliberare si drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin regulament aprobat prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

ART. 55 (1) Anual se organizeaza concursuri profesionale ale serviciilor de urgenta si cercurilor de elevi Prietenii pompierilor.

(2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgenta se desfasoara pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului administratiei si internelor, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se desfasoara pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, in colaborare cu autoritatea nationala pentru reglementarea activitatilor de invatamant, aprobat prin ordin al acestei autoritati si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 56 (1) Actele normative de aplicare, subsecvente prezentei legi, se elaboreaza de autoritatile responsabile in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a acesteia.

(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta Guvernului nr. 60/1997 privind apararea impotriva incendiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 212/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Articol unic
Se aproba Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
****

NORME METODOLOGICE din 11 octombrie 2006 de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1
Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, denumita in continuare lege.

Art. 2
In intelesul prezentelor norme metodologice, termenii si expresiile folosite au urmatoarea semnificatie:
1.autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca – asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca;
2.serviciu intern de prevenire si protectie – totalitatea resurselor materiale si umane alocate pentru efectuarea activitatilor de prevenire si protectie in intreprindere si/sau unitate;
3.comitet de securitate si sanatate in munca – organul paritar constituit la nivelul angajatorului, in vederea participarii si consultarii periodice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;
4.zone cu risc ridicat si specific – acele zone din cadrul intreprinderii si/sau unitatii in care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
5.accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) – accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical;
6.accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale in drept;
7.accident mortal (D) – accident in urma caruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau dupa un interval de timp, in baza unui act medico-legal;
8.accident colectiv – accidentul in care au fost accidentate cel putin 3 persoane, in acelasi timp si din aceleasi cauze, in cadrul aceluiasi eveniment;
9.accident de munca de circulatie – accident survenit in timpul circulatiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, daca persoana vatamata se afla in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
10.accident de munca de traseu:
a)accident survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
b)accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa in locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa si invers, si care a antrenat vatamarea sau decesul;
c)accident survenit pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
11.accident in afara muncii – accident care nu indeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. g) si la art. 30 din lege;
12.invaliditate – pierdere partiala sau totala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale in drept;
13.invaliditate evidenta – pierdere a capacitatii de munca datorata unor vatamari evidente, cum ar fi un brat smuls din umar, produse in urma unui eveniment, pana la emiterea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate de catre organele medicale in drept;
14.intoxicatie acuta profesionala – stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de munca;
15.indatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite in: contractul individual de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, fisa postului, deciziile scrise, dispozitiile scrise ori verbale ale conducatorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia;
16.comunicare – procedura prin care angajatorul comunica producerea unui eveniment, de indata, autoritatilor prevazute la art. 27 alin. (1) din lege;
17.evidenta – mijloacele si modalitatile de pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele produse;
18.cercetare a bolilor profesionale – procedura efectuata in mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19.semnalare a bolilor profesionale – procedura prin care se indica pentru prima oara faptul ca o boala ar putea fi profesionala;
20.raportare a bolilor profesionale – procedura prin care se transmit informatii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale si la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic in Domeniul Sanatatii Bucuresti.

CAPITOLUL II
Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca

Art. 3
In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor si a bolilor profesionale, angajatorii au obligatia sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati.

Art. 4
Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice, asociatiile familiale si persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 5
Asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca se face pentru activitatile care se desfasoara la sediul social, la sediile secundare sau in afara acestora.

Art. 6
(1)In vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, angajatorul are obligatia sa depuna la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea o cerere, completata in doua exemplare semnate in original de catre angajator, conform modelului prevazut in anexa nr. 1.
(2)Cererea prevazuta la alin. (1) va fi insotita de urmatoarele acte:
a)copii de pe actele de infiintare;
b)declaratia pe propria raspundere, conform modelului prezentat in anexa nr. 2, din care rezulta ca pentru activitatile declarate sunt indeplinite conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
(3)Pentru actele depuse in sustinerea cererii se va completa opisul prezentat in anexa nr. 1.

Art. 7
In vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inspectoratele teritoriale de munca procedeaza dupa cum urmeaza:
a)inregistreaza cererile de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca;
b)verifica actele depuse in sustinerea acestora, precum si declaratia pe propria raspundere prevazuta la art. 6;
c)completeaza si emit certificatul constatator, conform modelului prezentat in anexa nr. 3;
d)asigura evidenta certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat in anexa nr. 4;
e)asigura arhivarea documentatiei in baza careia s-au emis certificatele constatatoare.

Art. 8
Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucratoare, calculat de la data inregistrarii cererii.

Art. 9
Certificatul constatator, emis in baza declaratiei pe propria raspundere, da dreptul angajatorilor sa desfasoare activitatile pentru care au obtinut certificatul.

Art. 10
(1)In cazul in care in cadrul controalelor se constata abateri de la respectarea prevederilor legale din domeniul securitatii si sanatatii in munca, inspectorul de munca sisteaza activitatea si propune inspectoratului teritorial de munca inscrierea mentiunii in certificatul constatator.
(2)Inspectoratul teritorial de munca mentioneaza sistarea activitatii prevazute la alin. (1) in certificatul constatator.

Art. 11
(1)In situatia prevazuta la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai dupa ce demonstreaza ca a remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii si a obtinut autorizarea conform art. 6.
(2)In situatia prevazuta la alin. (1), cererea va fi insotita de certificatul constatator eliberat initial, in original.
(3)Inspectoratul teritorial de munca va mentiona in certificatul constatator data reluarii activitatii.

CAPITOLUL III
Servicii de prevenire si protectie

SECTIUNEA 1
Prevederi generale

Art. 12
Prezentul capitol stabileste cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate si protectia lucratorilor la locul de munca, cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a serviciilor externe, precum si reglementarea statutului de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 13
Angajatorul trebuie sa asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare activitatii de prevenire si protectie in unitatea si/sau intreprinderea sa.

SECTIUNEA 2
Organizarea activitatilor de prevenire si protectie

Art. 14
Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, in urmatoarele moduri:
a)prin asumarea de catre angajator, in conditiile art. 9 alin. (4) din lege, a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege;
b)prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie;
c)prin infiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;
d)prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Art. 15
(1)Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute la art. 14 in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:
1.identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/ echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru;
2.elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3.elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/ posturilor de lucru;
4.propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
5.verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, stabilite prin fisa postului;
6.intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
7.elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
8.elaborarea programului de instruire-testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii;
9.asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art. 101-107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;
10.evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107;
11.stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca;
12.evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor;
13.evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14.evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15.monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor in mediul de munca;
16.verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17.informarea angajatorului, in scris, asupra deficientelor constatate in timpul controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie;
18.intocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotararile Guvernului emise in temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
19.evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul, incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotararea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca;
20.identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
21.urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a inlocuirii lor la termenele stabilite, precum si in celelalte situatii prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.048/2006;
22.participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
23.intocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
24.elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si/sau unitate, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25.urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26.colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie;
27.colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca;
28.urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de evacuare;
29.propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
30.propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu angajatori straini;
31.intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati.
(2)Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua in conformitate cu prevederile art. 24 si 25 din lege.

Art. 16
(1)In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a)activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5
b)angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;
c)angajatorul indeplineste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor art. 47-51.
(2)in situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23 – 27, si/sau sa apeleze la servicii externe.
(3)in situatia in care sunt indeplinite conditiile de la alin. (1), dar angajatorul nu realizeaza in totalitate activitatile de prevenire si protectie, pentru activitatile pe care nu le realizeaza angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

Art. 17
(1)In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a)activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5;
b)riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c)angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;
d)angajatorul indeplineste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor art. 47-51.
(2)In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23-27, si/sau sa apeleze la servicii externe.
(3)In situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1) si (2), dar angajatorul, lucratorii desemnati sau serviciul intern nu realizeaza in totalitate activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

Art. 18
(1)In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor intre 50 si 149 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii.
(2)In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1), care desfasoara activitati dintre cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie.
(3)In cazul in care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
Art. 19
(1)In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.
(2)In cazul in care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

SECTIUNEA 3
Lucratori desemnati

Art. 20
(1)Desemnarea nominala a lucratorului/ lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie a angajatorului.
(2)Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.

Art. 21
Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare cel putin nivelului mediu, conform prevederilor art. 47-51.

Art. 22
(1)Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati in functie de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii.
(2)Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.

SECTIUNEA 4
Serviciile interne de prevenire si protectie

Art. 23
(1)Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art. 47-51, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.
(2)Conducatorul serviciului de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.

Art. 24
(1)Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza in subordinea directa a angajatorului ca o structura distincta.
(2)Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.
(3)Angajatorul va consemna in regulamentul intern sau in regulamentul de organizare si functionare activitatile de prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de prevenire si protectie are capacitate si mijloace adecvate.

Art. 25
Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa aiba la dispozitie resursele materiale si umane necesare pentru indeplinirea activitatilor de prevenire si protectie desfasurate in intreprindere.

Art. 26
(1)Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie in functie de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii.
(2)Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire si protectie sa poata desfasura activitatile specifice.
(3)Cand angajatorul isi desfasoara activitatea in mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire si protectie trebuie sa fie organizat astfel incat sa se asigure in mod corespunzator desfasurarea activitatilor specifice.
(4)In situatia in care activitatea de prevenire si protectie este asigurata prin mai multe servicii interne, acestea vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitatii.

Art. 27
Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea medicala, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate.

SECTIUNEA 5
Servicii externe de prevenire si protectie

Art. 28
Serviciul extern de prevenire si protectie asigura, pe baza de contract, activitatile de prevenire si protectie in domeniu.

Art. 29
Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din lege.

Art. 30
Serviciul extern trebuie sa aiba acces la toate informatiile necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie.

Art. 31
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
a)sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale necesare pentru a-si desfasura activitatea;
b)sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu procedura stabilita la art. 35-45.

Art. 32
(1)Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art. 47-51, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.
(2)Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.
(3)In cazul in care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.

Art. 33
Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele:
a)activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre serviciul extern de prevenire si protectie;
b)modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie;
c)clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti.

Art. 34
(1)Serviciul extern are obligatia sa transmita inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta o copie de pe certificatul de abilitare, in termen de 10 zile de la data primirii acestuia.
(2)Serviciul extern trebuie sa intocmeasca, in doua exemplare, un raport de activitate semestrial, conform modelului prevazut in anexa nr. 10.
(3)Rapoartele vor fi inaintate inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta serviciul extern.
(4)Inspectoratul va analiza rapoartele de activitate si va restitui un exemplar serviciului extern, iar un exemplar il va arhiva.

SECTIUNEA 6
Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie

Art. 35
Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie se efectueaza conform procedurii prevazute de prezenta sectiune, elaborata cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) si alin. (5), precum si prevederilor art. 45 alin. (2) lit. e) din lege.

Art. 36
(1)Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa isi desfasoare activitatea numai dupa obtinerea certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, denumit in continuare certificatele abilitare, emis de directiile de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, pe raza carora isi au sediul, domiciliul sau resedinta.
(2)Dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prin exceptie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice si juridice avand cetatenia, respectiv nationalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, care au fost supuse procedurii de abilitare sau unei proceduri similare in unul dintre aceste state, in vederea furnizarii de servicii de prevenire si protectie, nu trebuie sa obtina certificatul de abilitare prevazut de prezentele norme metodologice.
(3)In cadrul directiilor de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, se constituie, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita in continuare Comisia de abilitare si avizare.
(4)Membrii comisiei prevazute la alin. (3) sunt:
a)directorul executiv al directiei de munca, solidaritate sociala si familie;
b)inspectorul sef adjunct cu atributii de securitate si sanatate in munca al inspectoratului teritorial de munca;
c)conducatorul structurii asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale de la nivel teritorial;
d)reprezentantul desemnat de comisia de autorizare judeteana infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, dupa o procedura proprie stabilita de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor.
(5)Presedintele Comisiei de abilitare si avizare este directorul executiv al directiei de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale.
(6)Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de directia de munca, solidaritate sociala si familie teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti.

Art. 37
In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:
a)cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, conform modelului prezentat in anexa nr. 8;
b)copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului si, dupa caz, copie de pe actul constitutiv;
c)copii de pe documentele care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform prevederilor art. 31 si 32;
d)curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
e)documente care atesta experienta de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
f)memoriu de prezentare din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispune;
g)copii de pe decizia de numire si contractul individual de munca pe perioada nedeterminata pentru conducatorul serviciului extern;
h)copii de pe contractele individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern;
i)declaratii ale personalului serviciului extern privind pastrarea confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces.

Art. 38
Solicitantul trebuie sa transmita prin posta dosarul prevazut la art. 37, cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare.

Art. 39
Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii:
a)sa afiseze data intrunirii la sediul directiei de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, si sa o faca publica si prin alte mijloace, cum ar fi internet sau presa locala, cu cel putin o luna inainte;
b)sa se intruneasca, cel putin o data pe trimestru, in functie de numarul de dosare primite;
c)sa analizeze dosarele solicitantilor cu continutul prevazut la art. 37;
d)sa elibereze certificatele de abilitare, conform modelului prevazut in anexa nr. 9, pentru solicitantii care indeplinesc conditiile pentru servicii externe de prevenire si protectie prevazute de prezentele norme metodologice;
e)sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 37 si motivarea acestei decizii;
f)sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 10 zile de la data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise;
g)sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele in baza carora s-au emis;
h)sa faca publica lista actualizata a serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate.

Art. 40
(1)Solicitantul caruia i s-a restituit dosarul are dreptul, in termen de 30 de zile de la data primirii, sa faca contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(2)Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta in termen de 30 de zile.

Art. 41
Valabilitatea certificatului de abilitare este de 3 ani.

Art. 42
(1)Reinnoirea certificatului de abilitare se face la expirarea termenului de valabilitate sau la modificarea conditiilor in baza carora s-a emis.
(2)Pentru reinnoirea certificatului de abilitare, solicitantul va prezenta urmatoarele documente:
a)dosarul prevazut la art. 37;
b)rapoartele semestriale inregistrate la inspectoratul teritorial de munca;
c)copii de pe documentele care atesta absolvirea cursurilor de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in cazul in care au fost efectuate.

Art. 43
(1)Modificarea oricarei conditii in baza careia s-a emis certificatul de abilitare, fara comunicarea si transmiterea documentelor doveditoare Comisiei de abilitare si avizare in termen de maximum 5 zile lucratoare, conduce la incetarea valabilitatii acestuia.
(2)Dupa analizarea noilor conditii prevazute la alin. (1), Comisia de abilitare si avizare va decide daca certificatul de abilitare isi mentine sau isi pierde valabilitatea si va comunica in scris titularului de certificat aceasta decizie.

Art. 44
(1)Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe a conditiilor in baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, in scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul, anularea certificatului.
(2)Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse in sustinerea propunerii de anulare a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate emite decizia de anulare.
(3)Decizia de anulare a certificatului de abilitare si motivatia acesteia se transmit titularului, in termen de 10 zile de la data emiterii.
(4)Titularul certificatului de abilitare anulat poate face contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, in termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de anulare.
(5)Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 30 de zile.

Art. 45
Persoanele fizice si juridice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii, in temeiul Legii protectiei muncii nr. 90/1996, trebuie sa isi reinnoiasca certificatul in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentelor norme metodologice.

SECTIUNEA 7
Planul de prevenire si protectie

Art. 46
(1)Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege angajatorul trebuie sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, respectiv aparitia unor riscuri noi.
(2)In urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si protectie, de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
(3)In urma analizei masurilor prevazute la alin. (2) se stabilesc resursele umane si materiale necesare realizarii lor.
(4)Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile prevazute in anexa nr. 7.
(5)Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sau comitetului de securitate si sanatate in munca, dupa caz, si trebuie sa fie semnat de angajator.

SECTIUNEA 8
Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Art. 47
Nivelurile de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, necesare pentru dobandirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele:
a)nivel de baza;
b)nivel mediu;
c)nivel superior.

Art. 48
(1)Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului de baza sunt:
a)studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;
b)curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. A, cu o durata de cel putin 40 de ore.
(2)Nivelul de baza prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevazut la alin. (1) lit. b).

Art. 49
(1)Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului mediu sunt:
a)studii in invatamantul postliceal in profil tehnic;
b)curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore.
(2)Nivelul mediu prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevazut la alin. (1) lit. b).

Art. 50
(1)Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior sunt:
a)studii superioare tehnice;
b)curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore;
c)curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore.
(2)Nivelul superior prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3)Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) este considerata indeplinita si in situatia in care persoana a absolvit o forma de invatamant postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 51
Cursurile in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prevazute la art. 48 alin. (1) lit. b), art. 49 alin. (1) lit. b) si la art. 50 alin. (1) lit. b), se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati conform prevederilor art. 18 – 27 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 375/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

SECTIUNEA 9
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Art. 52
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, definiti conform art. 5 lit. d) din lege, sunt alesi de catre si dintre lucratorii din intreprindere si/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.

Art. 53
Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere si/sau unitate, cel putin conform cerintelor prevazute la art. 60.

Art. 54
Lucratorii comunica in scris angajatorului numarul si numele reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 55
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor art. 47-51.

Art. 56
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt consultati si participa, in conformitate cu art. 18 din lege, si pot desfasura urmatoarele activitati:
a)colaboreaza cu angajatorul pentru imbunatatirea conditiilor de securitate si sanatate in munca;
b)insotesc echipa/persoana care efectueaza evaluarea riscurilor;
c)ajuta lucratorii sa constientizeze necesitatea aplicarii masurilor de securitate si sanatate in munca;
d)aduc la cunostinta angajatorului sau comitetului de securitate si sanatate in munca propunerile lucratorilor referitoare la imbunatatirea conditiilor de munca;
e)urmaresc realizarea masurilor din planul de prevenire si protectie;
f)informeaza autoritatile competente asupra nerespectarii prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

CAPITOLUL IV
Organizarea si functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca

SECTIUNEA 1
Organizarea comitetului de securitate si sanatate in munca

Art. 57
(1)Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.
(2)Inspectorul de munca poate impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca in unitatile cu un numar mai mic de 50 de lucratori in functie de natura activitatii si de riscurile identificate.
(3)In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca; numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare si functionare.
(4)Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie si in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, respectiv cu o durata mai mare de 3 luni.
(5)In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, atributiile comitetului de securitate si sanatate in munca revin reprezentantilor lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.

Art. 58
(1)Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, pe de o parte, si angajator sau reprezentantul sau legal si/sau reprezentantii sai in numar egal cu cel al reprezentantilor lucratorilor si medicul de medicina muncii, pe de alta parte.
(2)Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.

Art. 59
(1)Reprezentantii lucratorilor in comitetul de securitate si sanatate in munca vor fi alesi pe o perioada de 2 ani.
(2)In cazul in care unul sau mai multi reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor se retrag din comitetul de securitate si sanatate in munca, acestia vor fi inlocuiti imediat prin alti reprezentanti alesi.

Art. 60
(1)Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.
(2)Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi desemnati de catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, dupa cum urmeaza:
a)de la 50 la 100 de lucratori – 2 reprezentanti;
b)de la 101 la 500 de lucratori – 3 reprezentanti;
c)de la 501 la 1.000 de lucratori – 4 reprezentanti;
d)de la 1.001 la 2.000 de lucratori – 5 reprezentanti;
e)de la 2.001 la 3.000 de lucratori – 6 reprezentanti;
f)de la 3.001 la 4.000 de lucratori – 7 reprezentanti;
g)peste 4.000 de lucratori – 8 reprezentanti.

Art. 61
(1)Angajatorul are obligatia sa acorde fiecarui reprezentant al lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca timpul necesar exercitarii atributiilor specifice.
(2)Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca si va fi de cel putin:
a)2 ore pe luna in unitatile avand un efectiv de pana la 99 de lucratori;
b)5 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 100 si 299 de lucratori;
c)10 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 300 si 499 de lucratori;
d)15 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 500 si 1.499 de lucratori;
e)20 de ore pe luna in unitatile avand un efectiv de 1.500 de lucratori si peste.
(3)Instruirea necesara exercitarii rolului de membru in comitetul de securitate si sanatate in munca trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii.

Art. 62
Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si sanatate in munca.

Art. 63
Membrii comitetului de securitate si sanatate in munca se nominalizeaza prin decizie scrisa a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor lucratorilor.

Art. 64
(1)La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca vor fi convocati sa participe lucratorii desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, in cazul in care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie, reprezentantii acestora.
(2)La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca pot fi invitati sa participe inspectori de munca.

SECTIUNEA 2
Functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca

Art. 65
Comitetul de securitate si sanatate in munca functioneaza in baza regulamentului de functionare propriu.

Art. 66
(1)Angajatorul are obligatia sa asigure intrunirea comitetului de securitate si sanatate in munca cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este necesar.
(2)Ordinea de zi a fiecarei intruniri este stabilita de catre presedinte si secretar, cu consultarea reprezentantilor lucratorilor, si este transmisa membrilor comitetului de securitate si sanatate in munca, inspectoratului teritorial de munca si, daca este cazul, serviciului extern de protectie si prevenire, cu cel putin 5 zile inaintea datei stabilite pentru intrunirea comitetului.
(3)Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca convoaca in scris membrii comitetului cu cel putin 5 zile inainte de data intrunirii, indicand locul, data si ora stabilite.
(4)La fiecare intrunire secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca incheie un proces-verbal care va fi semnat de catre toti membrii comitetului.
(5)Comitetul de securitate si sanatate in munca este legal intrunit daca sunt prezenti cel putin jumatate plus unu din numarul membrilor sai.
(6)Comitetul de securitate si sanatate in munca convine cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor prezenti.
(7)Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca va afisa la loc vizibil copii ale procesului-verbal incheiat.
(8)Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca transmite inspectoratului teritorial de munca, in termen de 10 zile de la data intrunirii, o copie a procesului-verbal incheiat.

SECTIUNEA 3
Atributiile comitetului de securitate si sanatate in munca

Art. 67
Pentru realizarea informarii, consultarii si participarii lucratorilor, in conformitate cu art. 16, 17 si 18 din lege, comitetul de securitate si sanatate in munca are cel putin urmatoarele atributii:
a)analizeaza si face propuneri privind politica de securitate si sanatate in munca si planul de prevenire si protectie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare si functionare;
b)urmareste realizarea planului de prevenire si protectie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizarii prevederilor lui si eficienta acestora din punct de vedere al imbunatatirii conditiilor de munca;
c)analizeaza introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luand in considerare consecintele asupra securitatii si sanatatii, lucratorilor, si face propuneri in situatia constatarii anumitor deficiente;
d)analizeaza alegerea, cumpararea, intretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a echipamentelor de protectie colectiva si individuala;
e)analizeaza modul de indeplinire a atributiilor ce revin serviciului extern de prevenire si protectie, precum si mentinerea sau, daca este cazul, inlocuirea acestuia;
f)propune masuri de amenajare a locurilor de munca, tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice;
g)analizeaza cererile formulate de lucratori privind conditiile de munca si modul in care isi indeplinesc atributiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;
h)urmareste modul in care se aplica si se respecta reglementarile legale privind securitatea si sanatatea in munca, masurile dispuse de inspectorul de munca si inspectorii sanitari;
i)analizeaza propunerile lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si propune introducerea acestora in planul de prevenire si protectie;
j)analizeaza cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale si evenimentelor produse si poate propune masuri tehnice in completarea masurilor dispuse in urma cercetarii;
k)efectueaza verificari proprii privind aplicarea instructiunilor proprii si a celor de lucru si face un raport scris privind constatarile facute;
l)dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sanatate in munca de catre conducatorul unitatii cel putin o data pe an, cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca, la actiunile care au fost intreprinse si la eficienta acestora in anul incheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se va realiza in anul urmator.

SECTIUNEA 4
Obligatiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate si sanatate in munca

Art. 68
Angajatorul trebuie sa furnizeze comitetului de securitate si sanatate in munca toate informatiile necesare, pentru ca membrii acestuia sa isi poata da avizul in cunostinta de cauza.

Art. 69
(1)Angajatorul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, comitetului de securitate si sanatate in munca un raport scris care va cuprinde situatia securitatii si sanatatii in munca, actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se vor realiza in anul urmator.
(2)Angajatorul trebuie sa transmita raportul prevazut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate si sanatate in munca, in termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.

Art. 70
Angajatorul trebuie sa supuna analizei comitetului de securitate si sanatate in munca documentatia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de protectie colectiva si individuala, in vederea selectionarii echipamentelor optime.

Art. 71
Angajatorul trebuie sa informeze comitetul de securitate si sanatate in munca cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate si sanatate, masurile de prevenire si protectie atat la nivel de unitate, cat si la nivel de loc de munca si tipuri de posturi de lucru, masurile de prim ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucratorilor.

Art. 72
Angajatorul comunica comitetului de securitate si sanatate in munca punctul sau de vedere sau, daca este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire si protectie, asupra plangerilor lucratorilor privind conditiile de munca si modul in care serviciul intern sau extern de prevenire si protectie isi indeplineste atributiile.

Art. 73
in cazul in care angajatorul nu ia in considerare propunerile comitetului de securitate si sanatate in munca, conform atributiilor prevazute la art. 67, trebuie sa motiveze decizia sa in fata comitetului; motivatia va fi consemnata in procesul-verbal.

CAPITOLUL V
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale

Art. 74
Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucratorilor din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu art. 20 din lege.

Art. 75
Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.

Art. 76
(1)Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru.
(2)Perioada in care se desfasoara instruirea prevazuta la alin. (1) este considerata timp de munca.

Art. 77
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde 3 faze:
a)instruirea introductiv-generala;
b)instruirea la locul de munca;
c)instruirea periodica.

Art. 78
La instruirea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.

Art. 79
Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate.

Art. 80
Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruire – testare, pe meserii sau activitati.

Art. 81
(1)Rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se consemneaza in mod obligatoriu in fisa de instruire individuala, conform modelului prezentat in anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
(2)Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa verificarea instruirii.
(3)Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit si de catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
(4)Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a fisei de aptitudini, completata de catre medicul de medicina muncii in urma examenului medical la angajare.

Art. 82
(1)Pentru persoanele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, reguli privind instruirea si insotirea acestora in intreprindere si/sau unitate.
(2)Pentru lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii in intreprinderea si/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor privind activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderilor si/sau unitatii, in general.
(3)Instruirea prevazuta la alin. (1) si (2) se consemneaza in fisa de instruire colectiva, conform modelului prezentat in anexa nr. 12.
(4)Fisa de instruire colectiva se intocmeste in doua exemplare, din care un exemplar se va pastra de catre angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat instruirea si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, in cazul vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.
(5)Reprezentantii autoritatilor competente in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitate si sanatate in munca vor fi insotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instructaj.

SECTIUNEA 2
Instruirea introductiv-generala

Art. 83
Instruirea introductiv-generala se face:
a)la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege;
b)lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
c)lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
d)lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.

Art. 84
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general.

Art. 85
Instruirea introductiv-generala se face de catre:
a)angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau
b)lucratorul desemnat; sau
c)un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
d)serviciul extern de prevenire si protectie.

Art. 86
Instruirea introductiv-generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane.

Art. 87
(1)Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitati si de riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii, in general.
(2)Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.
(3)Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevazute la art. 82, carora li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire si protectie din intreprindere si/sau unitate.

Art. 88
(1)in cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, in principal, urmatoarele probleme:
a)legislatia de securitate si sanatate in munca;
b)consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca;
c)riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
d)masuri la nivelul intreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
(2)Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie in conformitate cu tematica aprobata de catre angajator.

Art. 89
(1)Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea insusirii cunostintelor pe baza de teste.
(2)Rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instruire.
(3)Lucratorii prevazuti la art. 83 lit. a) si d) nu vor putea fi angajati daca nu si-au insusit cunostintele prezentate in instruirea introductiv-generala.

SECTIUNEA 3
Instruirea la locul de munca

Art. 90
(1)Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2)Instruirea la locul de munca se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de munca in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii.

Art. 91
(1)Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, in grupe de maximum 20 de persoane.
(2)Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca.

Art. 92
(1)Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2)Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste prin instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, impreuna cu:
a)angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau
b)lucratorul desemnat; sau
c)un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
d)serviciul extern de prevenire si protectie.

Art. 93
(1)Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
(2)Instruirea la locul de munca va cuprinde:
a)informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru;
b)prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;
c)masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
d)prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru;
e)instruirea la locul de munca va include in mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.

Art. 94
Inceperea efectiva a activitatii la postul de lucru de catre lucratorul instruit se face numai dupa verificarea cunostintelor de cate seful ierarhic superior celui care a facut instruirea si se consemneaza in fisa de instruire individuala.

SECTIUNEA 4
Instruirea periodica

Art. 95
Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83 si are drept scop reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 96
(1)Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
(2)Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, in functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru, si nu va fi mai mare de 6 luni.
(3)Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
(4)Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instruirea si prin sondaj de catre angajator/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciile externe de prevenire si protectie, care vor semna fisele de instruire ale lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.
(5)Instruirea periodica se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.

Art. 97
Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.

Art. 98
Instruirea periodica se face suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:
a)cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;
b)cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
c)la reluarea activitatii dupa accident de munca;
d)la executarea unor lucrari speciale;
e)la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
f)la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g)la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Art. 99
Durata instruirii periodice prevazute la art. 98 nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste in instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, impreuna cu:
a)angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau
b)lucratorul desemnat; sau
c)un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire; sau
d)serviciul extern de protectie si prevenire.

Art. 100
Instruirea periodica prevazuta la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.

CAPITOLUL VI
Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific

SECTIUNEA 1
Pericol grav si iminent de accidentare

Art. 101
Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. I) din lege, poate fi constatata de catre orice lucrator din intreprindere si/sau unitate, lucrator al serviciului extern de prevenire si protectie cu care intreprinderea si/sau unitatea a incheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.

Art. 102
La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat urmatoarele masuri de securitate:
a)oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;
b)evacuarea personalului din zona periculoasa;
c)anuntarea serviciilor specializate;
d)anuntarea conducatorilor ierarhici;
e)eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.

Art. 103
(1)In vederea realizarii masurilor prevazute la art. 102 lit. a), in prealabil angajatorul va desemna lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora.
(2)In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. b), in prealabil angajatorul trebuie:
a)sa intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;
b)sa afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c)sa instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care si-au insusit cunostintele.
(3)In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. c), in prealabil angajatorul trebuie:
a)sa desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa ii instruiasca in acest sens;
b)sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.
(4)In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. d), in prealabil angajatorul trebuie sa stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.
(5)In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. e), in prealabil angajatorul trebuie:
a)sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
b)sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.

Art. 104
Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate prevazute la art. 102, tinand seama de natura activitatilor, numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si de prezenta altor persoane in afara celor implicate direct in procesul muncii.

SECTIUNEA 2
Zone cu risc ridicat si specific

Art. 105
Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazuta la art. 13 lit. k) din lege trebuie sa contina nominalizarea si localizarea acestor zone in cadrul intreprinderii si/sau unitatii si masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru aceste zone.

Art. 106
Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor.

Art. 107
Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu risc ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de protectie si prevenire.

CAPITOLUL VII
Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale

SECTIUNEA 1
Comunicarea evenimentelor

Art. 108
(1)Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 si art. 27 alin. (1) din lege.
(2)Daca printre victimele evenimentului se afla si lucratori ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat si angajatorilor acestora de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(3)Evenimentul produs in conditiile prevazute la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca a avut loc in afara intreprinderii si/sau unitatii si nu a avut nicio legatura cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, de catre orice persoana care are cunostinta despre producerea evenimentului.

Art. 109
Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform modelului prevazut in anexa nr. 13:
a)denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b)sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului;
c)locul unde s-a produs evenimentul;
d)data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e)numele si prenumele victimei;
f)datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii in intretinere, alte persoane in intretinere, ocupatia, vechimea in ocupatie si la locul de munca;
g)imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive; h) consecintele accidentului;
i)numele si functia persoanei care comunica evenimentul;
j)data comunicarii;
k)unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul.

Art. 110
In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, serviciile politiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de munca din judetul pe raza caruia s-a produs.

Art. 111
(1)Angajatorul va lua masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune in pericol viata lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul muncii.
(2)In situatia in care este necesar sa se modifice starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, se vor face, dupa posibilitati, schite sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica si se vor ridica orice obiecte care contin sau poarta o urma a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectueaza cercetarea si vor constitui probe in cercetarea evenimentului.
(3)Pentru orice modificare a starii de fapt rezultata din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul sau legal va consemna pe propria raspundere, intr-un proces-verbal, toate modificarile efectuate dupa producerea evenimentului.

Art. 112
(1)Inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc evenimentul va comunica Inspectiei Muncii:
a)incidentul periculos;
b)evenimentul care a avut ca urmare un deces;
c)evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv;
d)evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidenta;
e)evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate.
(2)Accidentul prevazut la alin. (1) lit. e) se va comunica dupa primirea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate.
(3)Comunicarea catre Inspectia Muncii va cuprinde informatiile prevazute la art. 109.

Art. 113
(1)La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea sanitara care acorda asistenta medicala de urgenta se va pronunta in scris cu privire la diagnosticul provizoriu, in termen de maximum 3 zile lucratoare de la primirea solicitarii.
(2)Unitatea sanitara prevazuta la alin. (1) va lua masuri pentru recoltarea imediata a probelor de laborator, in vederea determinarii alcoolemiei sau a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de munca, urmand sa comunice rezultatul determinarilor specifice in termen de 5 zile lucratoare de la obtinerea acestora.
(3)In caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita in scris unitatii medico-legale competente un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost sau nu urmarea unei vatamari violente, in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si legislatiei subsecvente.
(4)Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de munca in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si ale legislatiei subsecvente.
(5)Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala in termenul prevazut la art. 29 alin. (3) din lege.
(6)In cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care a emis decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, in termen de 3 zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.

SECTIUNEA 2
Cercetarea evenimentelor

Art. 114
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.

Art. 115
Cercetarea se face imediat dupa comunicare, in conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din lege.

Art. 116
(1)Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca se efectueaza de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(2)Angajatorul are obligatia sa numeasca de indata, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a evenimentului.
(3)Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane; una dintre acestea trebuie sa fie lucrator desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern, cu pregatire de nivel superior.
(4)Persoanele numite de catre angajator in comisia de cercetare a evenimentului trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate in organizarea si conducerea locului de munca unde a avut loc evenimentul si sa nu fi avut o responsabilitate in producerea evenimentului.
(5)Angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, in acest caz urmand sa apeleze la servicii externe.
(6)Daca in eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiti, in comisia de cercetare numita de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate si persoane numite prin decizie scrisa de catre ceilalti angajatori.
(7)Angajatorul care a organizat transportul raspunde pentru cercetarea accidentului de circulatie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporara de munca, cu respectarea, atunci cand este cazul, a prevederilor alin. (6).
(8)Cercetarea evenimentului prevazut la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca acesta a avut loc in afara intreprinderii si/sau unitatii angajatorului si nu a avut nicio legatura cu aceasta, se efectueaza in conditiile legii.
(9)Angajatorul care nu dispune de personal competent in conformitate cu alin. (4) sau nu are personal suficient trebuie sa asigure cercetarea apeland la servicii externe de prevenire si protectie.

Art. 117
(1)In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice in care sunt implicate persoane aflate in indeplinirea indatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite organelor imputernicite sa efectueze cercetarea, la cererea acestora, in termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente, necesare cercetarii: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite.
(2)In baza acestor acte si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele imputernicite potrivit legii vor efectua cercetarea evenimentului.

Art. 118
(1)Persoanele imputernicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul sa ia declaratii scrise, sa preleveze sau sa solicite prelevarea de probe necesare cercetarii, sa solicite sau sa consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat sa le puna la dispozitie in conditiile legii.
(2)In situatiile prevazute la alin. (1), cheltuielile necesare prelevarii si analizarii probelor in vederea cercetarii vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.

Art. 119
(1)Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit legii sa efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda solicitarii.
(2)In situatia prevazuta la alin. (1), specialistii si expertii intocmesc expertize tehnice care vor face parte integranta din dosarul de cercetare a evenimentului.
(3)Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face raspunzator de organizarea activitatii in urma careia s-a produs evenimentul.

Art. 120
(1)Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va incheia in cel mult 5 zile lucratoare de la data producerii.
(2)Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele in care este necesara prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita in scris, argumentat si in termen, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3)Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidenta, accident colectiv sau situatie de persoana data disparuta, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor incheia in cel mult 10 zile lucratoare de la data producerii acestora.
(4)Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele in care este necesara eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cerceteaza evenimentele poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.

Art. 121
(1)In cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, in urma caruia a intervenit invaliditate confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca va completa dosarul de cercetare intocmit la data producerii evenimentului si va intocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel completat.
(2)Intocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face in cel mult 5 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal.
(3)In cazul evenimentului a carui consecinta este invaliditate evidenta, evenimentul va fi cercetat de inspectoratul teritorial de munca ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca si, in functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).

Art. 122
(1)Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu intocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a)opisul actelor aflate in dosar;
b)procesul-verbal de cercetare;
c)nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciile de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror cercetare intra in competenta angajatorului, si semnata de catre angajator/reprezentantul sau legal, care va cuprinde precizari cum ar fi pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca, modul in care functionau dispozitivele de protectie, inchiderea fisei individuale de instructaj prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d)schite si fotografii referitoare la eveniment;
e)declaratiile accidentatilor, in cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca sau de invaliditate;
f)declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g)copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale evenimentului;
h)copii ale certificatului constatator sau oricaror alte autorizatii in baza carora angajatorul isi desfasoara activitatea;
i)copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale si ale fisei de aptitudine, intocmite conform legii;
j)copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
k)copii ale fiselor de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca ale victimelor; in caz de deces aceste fise se vor anexa in original;
l)concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
m)copie a hotararii judecatoresti prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date disparute;
n)copie a certificatelor de concediu medical, in cazul accidentului urmat de incapacitate temporara de munca;
o)copie a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate, in cazul accidentului urmat de invaliditate;
p)actul emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data, ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie si diagnosticul, in cazul accidentelor de traseu;
q)copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei rutiere, in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
(2)Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a)copie a autorizatiei, in cazul in care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;
b)copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c)acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
d)acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data si ora producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data producerii evenimentului;
e)documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu;
f)corespondenta cu alte institutii/unitati in vederea obtinerii actelor solicitate;
g)adresele de prelungire a termenelor de cercetare, in conformitate cu art. 120 alin. (2) si (4);
h)actul medical emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;
i)procesul-verbal incheiat dupa producerea evenimentului, in conditiile prevazute la art. 111;
j)formularul pentru inregistrarea accidentului de munca, denumit in continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
(la data 01-Jan-2007 Art. 122, alin. (2), litera J. din capitolul VII, sectiunea 2 a fost reglementat de Ordinul 3/2007 )

Art. 123
Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a)filele dosarului sa fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numita de angajator, si stampilate cu stampila inspectoratului sau a angajatorului;
b)numarul total de file continut de dosarul de cercetare si numarul de file pentru fiecare document anexat la dosar sa fie mentionate in opis;
c)fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, sa fie identificat in dosarul de cercetare ca anexa;
d)paginile si spatiile albe sa fie barate;
e)schitele referitoare la eveniment, anexate la dosar, sa fie insotite de explicatii;
f)fotografiile referitoare la eveniment sa fie clare si insotite de explicatii;
g)formularul pentru declaratie sa fie conform modelului prevazut in anexa nr. 14;
h)declaratiile aflate la dosar sa fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare.

Art. 124
(1)Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi astfel:
a)intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca; dosarul se pastreaza in arhiva angajatorului care inregistreaza accidentul;
b)intr-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c)in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmata prindecizie, deces, accidente colective; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
d)in doua exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidenta; originalul se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea si un exemplar se transmite angajatorului care inregistreaza accidentul;
e)in trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul;
f)in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporara de munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva angajatorului care inregistreaza accidentul si celelalte exemplare se pastreaza de catre ceilalti angajatori.
(2)In cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporara de munca sau al incidentelor periculoase in care faptele comise pot fi considerate infractiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se incheie in doua exemplare, originalul fiind inaintat organului de urmarire penala.

Art. 125
(1)Dosarul de cercetare, intocmit de comisia numita de catre angajator, se inainteaza pentru verificare si avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, in termen de 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(2)Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul in cel mult 7 zile lucratoare de la data primirii.
(3)Dosarul va fi insotit de avizul inspectoratului teritorial de munca.
(4)In cazul in care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, poate dispune completarea dosarului si/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, dupa caz.
(5)Comisia de cercetare va completa dosarul si va intocmi procesul-verbal de cercetare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.
(6)Daca evenimentul urmat de incapacitate temporara de munca s-a produs in conditiile prevazute la art. 124 alin. (2), inspectoratul teritorial de munca va inainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmarire penala, imediat dupa avizare.

Art. 126
(1)Dosarul de cercetare intocmit de inspectoratul teritorial de munca va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii, in cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(2)Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei de persoane, ca urmare a unui eveniment si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acestora, va fi pastrat la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pana la emiterea hotararii judecatoresti prin care se declara decesul persoanelor disparute, conform prevederilor legale in vigoare; dupa completarea dosarului, acesta va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii.
(3)Inspectia Muncii avizeaza si restituie dosarele prevazute la alin. (1) in cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii.
(4)In cazul in care Inspectia Muncii constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, poate dispune completarea dosarului si intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.
(5)Inspectoratul teritorial de munca va completa dosarul si va intocmi noul proces-verbal de cercetare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.
(6)Inspectoratul teritorial de munca transmite dosarele de cercetare prevazute la alin. (1) organelor de urmarire penala, numai dupa ce au fost avizate de catre Inspectia Muncii.

Art. 127
(1)Dosarul de cercetare al accidentului de munca cu invaliditate, inaintat organelor de urmarire penala, se restituie la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pentru completare si intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, in cazul in care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat in baza unui act medico-legal.
(2)Dosarul prevazut la alin. (1) se restituie la inspectoratul teritorial de munca in termen de 10 zile lucratoare de la data solicitarii acestuia.
(3)Completarea dosarului prevazut la alin. (1) si intocmirea noului proces-verbal de cercetare a evenimentului se fac in cel mult 5 zile lucratoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial de munca.
(4)Dosarul completat si noul proces-verbal de cercetare vor fi inaintate in vederea avizarii la Inspectia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de munca in termen de 10 zile lucratoare de la data primirii.
(5)Dupa avizarea de catre Inspectia Muncii in conditiile prevazute la art. 126, dosarul va fi inaintat organelor de urmarire penala de catre inspectoratul teritorial de munca.

Art. 128
Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie sa contina urmatoarele capitole:
a)data incheierii procesului-verbal;
b)numele persoanelor si in ce calitate efectueaza cercetarea evenimentului;
c)perioada de timp si locul in care s-a efectuat cercetarea;
d)obiectul cercetarii;
e)data si ora producerii evenimentului;
f)locul producerii evenimentului;
g)datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului sau legal;
h)datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
i)descrierea detaliata a locului, echipamentului de munca, a imprejurarilor si modului in care s-a produs evenimentul;
j)urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de persoanele accidentate;
k)cauza producerii evenimentului;
l)alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m)alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
n)persoanele raspunzatoare de incalcarea reglementarilor legale, din capitolele de la lit. k), I) si m);
o)sanctiunile contraventionale aplicate;
p)propuneri pentru cercetare penala;
q)caracterul accidentului;
r)angajatorul care inregistreaza accidentul de munca sau incidentul periculos;
s)masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
t)termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea masurilor prevazute la lit. s);
u)numarul de exemplare in care s-a incheiat procesul-verbal de cercetare si repartizarea acestora;
v)numele si semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w)avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate in munca;
x)viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat.

Art. 129
(1)In capitolul prevazut la art. 128 lit. b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit carora persoanele sunt indreptatite sa efectueze cercetarea, precum si numele angajatorului si ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetari.
(2)In capitolul prevazut la art. 128 lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare.
(3)In capitolul prevazut la art. 128 lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul in care s-a produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate in acest eveniment.
(4)In capitolul prevazut la art. 128 lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentantilor legali ai angajatorilor, numarul documentului prin care s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, adresa punctului de lucru.
(5)In capitolul prevazut la art. 128 lit. h) se vor indica, de asemenea, urmatoarele: numele, prenumele, cetatenia, varsta, starea civila, numarul de copii minori, domiciliul, locul de munca la care este incadrat, profesia de baza, ocupatia in momentul accidentarii, vechimea in munca, in functie sau in meserie si la locul de munca, data efectuarii ultimului instructaj in domeniul securitatii si sanatatii in munca, iar pentru persoanele care, in momentul accidentarii, desfasurau o activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la aceasta.
(6)Capitolul prevazut la art. 128 lit. i) va contine urmatoarele subcapitole:
a)descrierea detaliata a locului producerii evenimentului;
b)descrierea detaliata a echipamentului de munca;
c)descrierea detaliata a imprejurarilor;
d)descrierea detaliata a modului in care s-a produs evenimentul.
(7)In capitolele prevazute la art. 128 lit. k)-m) se va face trimitere la reglementarile legale in vigoare incalcate, cu redarea integrala a textului acestora.
(8)Denumirea capitolului prevazut la art. 128 lit. o) se va schimba in “Propuneri pentru sanctiuni administrative si disciplinare”, in cazul accidentelor cercetate de catre comisia numita de angajator.
(9)Capitolele prevazute la art. 128 lit. w) si x) se vor regasi in procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de catre inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii, conform competentelor.
(10)In cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va incheia cu capitolul prevazut la art. 128 lit. w), care va fi numit “Viza angajatorului”.

Art. 130
In situatiile in care din cercetare rezulta ca accidentul nu intruneste conditiile pentru a fi incadrat ca accident de munca, se va face aceasta mentiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevazute la art. 128 lit. q) si r) si se vor dispune masurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor cazuri asemanatoare.

Art. 131
Comisia de cercetare a unui eveniment numita de angajator poate face propuneri de sanctiuni disciplinare si/sau administrative, pe care le va mentiona in procesul-verbal de cercetare.

Art. 132
(1)Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste in:
a)3 exemplare, in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul si asigurator;
b)mai multe exemplare, in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca pentru lucratori cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul si asigurator;
c)5 exemplare, in cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator;
d)5 exemplare, in cazul accidentului de munca mortal sau al celui colectiv, precum si in cazul accidentului mortal in afara muncii, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator;
e)5 exemplare, in cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care inregistreaza incidentul, organele de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator.
(2)Procesul-verbal de cercetare poate fi intocmit intr-un numar mai mare de exemplare, dupa caz.

Art. 133
(1)In cazul in care accidentul de munca s-a produs la un angajator, altul decat cel care il inregistreaza, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acestuia.
(2)In cazul in care angajatorul la care se inregistreaza accidentul de munca isi are sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui judet decat cel pe raza caruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.

Art. 134
In cazul evenimentelor care nu au fost comunicate si cercetate, dar persoana vatamata prezinta un certificat medical cu cod “accident de munca”, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acesteia o declaratie scrisa privind modul si imprejurarile in care s-a produs evenimentul.

SECTIUNEA 3
Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase

Art. 135
Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in baza procesului-verbal de cercetare.

Art. 136
(1)Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de contract, comanda sau alte forme legale incheiate in intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, alta decat cea la care este incadrata victima, se inregistreaza potrivit clauzelor prevazute in acest sens in documentele incheiate.
(2)In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(3)Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de comanda, la domiciliul clientului, se inregistreaza de catre angajatorul la care este/a fost angajata victima.
(4)Accidentul de munca suferit de o persoana aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu in intreprinderea si/sau unitatea altui angajator se inregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(5)Accidentele suferite in timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri in perioada de reconversie profesionala se inregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica/reconversia profesionala.
(6)Accidentul de munca suferit de o persoana in cadrul activitatilor cultural-sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati, se inregistreaza de catre institutia sau angajatorul care a organizat actiunea respectiva.
(7)Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat din intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, se inregistreaza de catre angajatorul la care s-a produs accidentul.
(8)In cazul accidentului produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat, produs in afara intreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, inregistrarea se face conform legii.
(9)Accidentul de munca de traseu se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.
(10)Accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.
(11)Accidentul produs in afara intreprinderii si/sau unitatii, ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de catre un alt angajator, se inregistreaza de catre angajatorul din vina caruia s-a produs accidentul.
(12)Accidentul de munca suferit de insotitorii de incarcaturi, personalul de posta de la vagoanele C.F.R., angajati ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligati sa delege insotitori pentru astfel de incarcaturi, pe mijloace de transport ce nu le apartin, se va inregistra de catre angajatorul raspunzator de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, dupa caz, in conditiile clauzelor prevazute in documentele incheiate.

Art. 137
Pentru unele situatii neprevazute in prezentele reglementari, cu privire la inregistrarea accidentelor de munca, inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii va stabili modul de inregistrare a accidentului in cauza.

Art. 138
(1)Disparitia unei persoane in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia se inregistreaza ca accident mortal, dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2)Data producerii accidentului de munca mortal, prevazut la alin. (1), este data inscrisa in hotararea judecatoreasca ca fiind data decesului.
(3)Angajatorul la care a fost angajata persoana disparuta va comunica, imediat, numarul si data hotararii judecatoresti la inspectoratul teritorial de munca.

Art. 139
Accidentul de munca cu invaliditate se va inregistra pe baza procesului-verbal de cercetare intocmit de inspectoratul teritorial de munca.

Art. 140
(1)In baza procesului-verbal de cercetare intocmit de persoanele imputernicite prin lege, angajatorul la care se inregistreaza accidentul va completa FIAM.
(2)FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata in cate 4 exemplare care se inainteaza spre avizare dupa cum urmeaza:
a)inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare intocmit de comisia angajatorului, in termen de 3 zile lucratoare de la primirea avizului;
b)inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, in termen de 3 zile lucratoare de la primirea procesului-verbal de cercetare.
(3)Verificarea si avizarea FIAM de catre inspectoratul teritorial de munca se fac in termen de 5 zile lucratoare de la primirea formularului.
(4)Angajatorul la care se inregistreaza accidentul anexeaza FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentata, inspectoratul teritorial de munca si asiguratorul pe raza caruia isi are sediul social, domiciliul sau resedinta.
(5)In cazul in care victima unui accident de munca a fost propusa pentru pensionare odata cu emiterea deciziei de incadrare intr-o grupa de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi inaintat unitatii de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca.

Art. 141
(1)Angajatorul va tine evidenta evenimentelor in:
a)Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca, conform modelului prevazut in anexa nr. 15;
b)Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase, conform modelului prevazut in anexa nr. 16;
c)Registrul unic de evidenta a accidentelor usoare, conform modelului prevazut in anexa nr. 17;
d)Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevazut in anexa nr. 18.
(2)In registrul prevazut la alin. (1) lit. d) se va tine evidenta accidentatilor in munca pentru care perioada de incapacitate temporara de munca este de minimum 4 zile de lucru, fara a lua in calcul ziua producerii accidentului.
(3)Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.

Art. 142
(1)In baza FIAM si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta tuturor accidentelor de munca si a incidentelor periculoase inregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul judetului respectiv.
(2)Inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta in:
a)Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca;
b)Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase;
c)Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru.

SECTIUNEA 4
Comunicarea, cercetarea si inregistrarea evenimentelor produse in afara granitelor Romaniei, in care sunt implicati lucratori ai unor angajatori romani, aflati in indeplinirea sarcinilor de stat, de interes public sau a indatoririlor de serviciu

Art. 143
(1)Comunicarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii, in care sunt implicati lucratori ai unor angajatori romani, se face conform prevederilor art. 108-113.
(2)In situatia prevazuta la alin. (1) angajatorul are obligatia de a comunica evenimentul si misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3)Orice eveniment produs pe teritoriul alte tari in care sunt implicati lucratori romani, detasati sau pusi la dispozitie de catre angajatori romani la angajatori straini, respectiv utilizatori straini, pentru efectuarea unor lucrari pe teritoriul altui stat, se comunica imediat de catre angajatorul roman misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(4)Angajatorii romani care detaseaza ori pun la dispozitie lucratori la angajatori straini, respectiv utilizatori straini, au obligatia sa includa in cuprinsul conventiilor internationale si contractelor bilaterale incheiate cu partenerii straini clauze cu privire la comunicarea evenimentelor.
(5)Evenimentele in care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare romane, precum si persoane care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor tarii vor fi comunicate Ministerului Afacerilor Externe din Romania de catre misiunile diplomatice sau oficiile consulare romane. Ministerul Afacerilor Externe are obligatia de a comunica aceste evenimente Inspectiei Muncii.

Art. 144
(1)Cercetarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii in care sunt implicati lucratori ai unor angajatori romani se va face conform prevederilor art. 114-134.
(2)La cercetarea evenimentelor prevazute la alin. (1) poate participa si un delegat din partea misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3)Cercetarea evenimentelor in care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum si persoane care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor tarii se face de catre Ministerul Afacerilor Externe.
(4)In cazul evenimentelor mentionate la alin. (1) si (3), care au produs invaliditate confirmata prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv in cazul persoanelor disparute si in cazul incidentului periculos, Inspectia Muncii poate delega reprezentanti care sa efectueze cercetarea la fata locului.
(5)In situatia prevazuta la alin. (4), cercetarea se va finaliza de catre Inspectia Muncii sau, dupa caz, inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.

Art. 145
(1)De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor raspunde angajatorul care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane si persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor Romaniei, aflati in indeplinirea indatoririlor de serviciu.
(2)Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu:
a)copii de pe originalele documentelor de cercetare, emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, precum si traducerea acestora in limba romana;
b)copie de pe contractul incheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a incheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata,
locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si sanatatea in munca, modul in care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si inregistrarea accidentelor de munca.
(3)Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi in numarul de exemplare precizat la art. 124.
(4)Imediat dupa finalizarea dosarului de cercetare, angajatorul roman sau Ministerul Afacerilor Externe va proceda conform prevederilor prezentului capitol.

Art. 146
Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se fac de catre angajatorul roman, conform prevederilor art. 143-145.

SECTIUNEA 5
Comunicarea si cercetarea evenimentelor produse pe teritoriul Romaniei in care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu

Art. 147
(1)Orice eveniment produs pe teritoriul Romaniei, in care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc, de catre angajator sau de catre orice alta persoana care are cunostinta despre eveniment.
(2)Inspectoratul teritorial de munca care a primit comunicarea va instiinta misiunea diplomatica sau consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul Inspectiei Muncii.

Art. 148
(1)Cercetarea unor astfel de evenimente se face de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia au avut loc, impreuna cu celelalte organe competente, precum si cu reprezentanti ai angajatorului strain implicat in eveniment sau de catre Inspectia Muncii, conform art. 29 alin. (1) lit. c) din lege.
(2)La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului tarii respective.
(3)Termenul de cercetare este cel prevazut la art. 120.
(4)Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122.
(5)Dosarul de cercetare se va intocmi in numarul de exemplare precizat la art. 124 si o copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea.

SECTIUNEA 6
Semnalarea bolilor profesionale

Art. 149
Bolile profesionale, precum si suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de catre toti medicii care depisteaza astfel de imbolnaviri, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.

Art. 150
(1)Medicul care suspecteaza o boala profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala.
(2)Medicul specialist de medicina muncii examineaza bolnavul, stabileste diagnosticul de profesionalitate si completeaza fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, in termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.

SECTIUNEA 7
Cercetarea bolii profesionale

Art. 151
Dupa primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autoritatii de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti cerceteaza in termen de 7 zile, avand in vedere ruta profesionala, cauzele imbolnavirii profesionale.

Art. 152
Cercetarea se face in prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, dupa caz, a persoanelor fizice autorizate in cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.

Art. 153
Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al imbolnavirii respective si se finalizeaza cu redactarea si semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, prevazut in anexa nr. 20.

Art. 154
Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala este semnat de toti cei care au luat parte la cercetare, conform competentelor, mentionandu-se in mod special cauzele imbolnavirii, responsabilitatea angajatorilor si masurile tehnice si organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

Art. 155
(1)In situatia in care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, dupa caz, persoana fizica autorizata in cazul profesiilor liberale sau inspectorul de munca ori lucratorul sau asiguratorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare ori cu masura tehnica sau organizatorica formulata, se pot adresa, in scris, in termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, Comisiei de experti de medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si de Ministerul Sanatatii Publice.
(2)Componenta si atributiile Comisiei de experti vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului sanatatii publice.
(la data 15-Jul-2008 Art. 155, alin. (2) din capitolul VII, sectiunea 7 a fost reglementat de Ordinul 1256/2008)
(la data 15-Jul-2008 Art. 155, alin. (2) din capitolul VII, sectiunea 7 a fost reglementat de Ordinul 443/2008)

Art. 156
Solutiile adoptate in aceste situatii vor fi comunicate in scris celor interesati, in termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei.

Art. 157
Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea pentru evidenta imbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, precum si medicului de medicina muncii din autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti.

Art. 158
Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, prevazuta in anexa nr. 21.

SECTIUNEA 8
Declararea bolilor profesionale

Art. 159
Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se pastreaza la autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti si va cuprinde urmatoarele documente:
a)opisul documentelor din dosar;
b)istoricul de expunere profesionala (documentul care certifica ruta profesionala, si anume copie de pe carnetul de munca) si, dupa caz, nivelul masurat al noxelor sau noxa identificata;
c)copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii;
d)istoricul starii de sanatate la locul de munca (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigura asistenta de medicina muncii la unitatea respectiva);
e)document medical care precizeaza diagnosticul de boala profesionala (biletul de iesire emis de clinica/sectia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinta medicala emisa de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boala profesionala, in cazul in care bolnavul nu a fost internat) si copii ale unor investigatii necesare pentru sustinerea diagnosticului de profesionalitate;
f)procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;
g)copie de pe fisa de semnalare BP1.

Art. 160
Declararea bolilor profesionale se face de catre autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate la art. 159 prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita in continuare fisa de declarare BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate.

Art. 161
In cazul in care unitatea la care s-a produs imbolnavirea a fost desfiintata sau nu mai exista la momentul precizarii diagnosticului de boala profesionala, cazul respectiv se poate declara prin fisa de declarare BP2 pe baza documentelor prevazute la art. 159, cu exceptia procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala.

Art. 162
Cazurile de pneumoconioze, precum si cazurile de cancer profesional se inregistreaza la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente oficiale de la autoritatea de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza in evidenta de catre autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla agentul economic respectiv.

Art. 163
Autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, este raspunzatoare pentru corectitudinea datelor inscrise in fisa de declarare BP2.

Art. 164
Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se confirma numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.

SECTIUNEA 9
Raportarea bolilor profesionale

Art. 165
(1)Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza in cursul lunii in care s-a produs imbolnavirea, de catre autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic in Domeniul Sanatatii Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii.
(2)O copie a fisei de declarare BP2 se va inmana lucratorului diagnosticat cu boala profesionala.

Art. 166
La nivelul Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale se constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele de declarare BP2.

Art. 167
Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale reprezinta forul metodologic care asigura asistenta si indrumare tehnica profesionala in domeniul bolilor profesionale.

Art. 168
Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale raporteaza semestrial datele privind morbiditatea profesionala Autoritatii de Sanatate Publica din cadrul Ministerului Sanatatii Publice.

Art. 169
Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale transmite informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor.

Art. 170
Lista bolilor profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii este prevazuta in anexa nr. 22.

Art. 171
Structurile de medicina muncii din cadrul autoritatilor de sanatate publica judetene vor raporta cu o periodicitate anuala Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale situatia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile nou-declarate in anul respectiv.

Art. 172
Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.

SECTIUNEA 10
Bolile legate de profesie

Art. 173
Lista bolilor legate de profesiune este prezentata in anexa nr. 23.

Art. 174
Bolile legate de profesiune nu se declara. Acestea se dispensarizeaza medical si se comunica angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sanatatea lucratorilor, in vederea luarii masurilor tehnico-organizatorice de normalizare a conditiilor de munca.

SECTIUNEA 11
Dispozitii finale

Art. 175
In contractele incheiate intre angajatori pentru prestarea de activitati si servicii vor fi prevazute clauze privind raspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si inregistrarea unor eventuale accidente de munca.

Art. 176
(1)Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces au dreptul sa sesizeze sau sa se informeze la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc accidentul.
(2)Daca in urma investigatiilor rezulta ca sunt intrunite conditiile unui accident de munca, inspectoratul teritorial de munca va lua masuri pentru efectuarea cercetarii in conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(3)In situatiile prevazute la alin. (1), inspectoratul teritorial de munca va raspunde sesizarilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului-verbal de cercetare a evenimentului.

Art. 177
(1)In situatia in care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de munca sau, dupa caz, Inspectiei Muncii, in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia.
(2)Solutiile adoptate in cazul situatiilor prevazute la alin. (1) vor fi comunicate celor interesati, in termen legal.

CAPITOLUL VIII
Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca

SECTIUNEA 1
Prevederi generale

Art. 178
Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca care se supun avizarii, a cerintelor care stau la baza realizarii acestora, precum si a procedurii de avizare.

Art. 179
Documentatiile care se supun avizarii sunt:
a)filme sau imagini, pe pelicula sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
b)afise, pliante, brosuri din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
c)suporturi de curs destinate instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca, elaborate de prestatorii de servicii;
d)diapozitive, diafilme si altele asemenea.

SECTIUNEA 2
Cerinte de realizare a documentatiilor

Art. 180
Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor prevazute la art. 179 sunt:
a)continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca in vigoare;
b)sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;
c)continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.

Art. 181
Cerintele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
a)scenariul si regia sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b)imagine clara si sugestiva;
c)sonor clar si sugestiv;
d)forme de prezentare: filmare reala sau animatie;
e)durata proiectiei: 10-20 de minute.

Art. 182
Cerintele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
a)grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si eliminandu-se detaliile nesemnificative;
b)utilizarea unor culori vii, contrastante, in concordanta cu subiectul, respectiv culori deschise pentru situatii pozitive si culori inchise pentru situatii negative;
c)sa nu aiba text sau textul sa fie scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasa astfel incat sa permita citirea textului de la o distanta de 4-5 m;
d)subiectul sa ocupe circa 60% din suprafata afisului, iar marginile sa fie suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
e)marimea afisului va fi aleasa in functie de scopul urmarit si locul in care va fi expus;
f)materialele din care sunt realizate sa fie adecvate mediilor in care vor fi utilizate, respectiv sa fie rezistente la actiunea factorilor din mediul in care sunt amplasate si/sau utilizate (umiditate, agenti chimici etc).

Art. 183
Cerintele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
a)sa prezinte informatiile clar si concis;
b)sa se axeze pe o tema concreta;
c)sa prezinte un interes practic cat mai larg.

Art. 184
Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
a)sa fie elaborat in baza unei documentari bibliografice la zi;
b)sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii in munca;
c)sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta de lucratori si tipul instruirii, dezvoltata efectiv pentru inlaturarea problemelor de securitate si sanatate in munca ce rezulta din evaluarea riscurilor si adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei de riscuri noi;
d)sa fie redactat clar, concis, accesibil, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia ii este destinat;
e)informatiile sa fie sistematizate intr-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de munca;
f)sa cuprinda ilustratii, desene, scheme, pictograme si tabele explicative, daca este necesar;
g)sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 185
Cerintele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor sunt:
a)pe cat posibil sa fie realizate color si sa fie clare;
b)sa fie insotite de scheme explicative;
c)sa fie insotite de texte redactate clar si concis, fara a da nastere la interpretari;
d)sa fie realizate intr-o succesiune logica.

SECTIUNEA 3
Avizarea documentatiilor

Art. 186
(1)Documentatiile prevazute la art. 179 pot fi difuzate sau comercializate numai daca sunt avizate de catre Comisia de abilitare si avizare prevazuta la art. 36, din judetul in care isi are sediul elaboratorul.
(2)In situatia in care elaboratorul are cetatenia, respectiv nationalitatea unui stat membru al Uniunii Europene ori apartinand Spatiului Economic European, documentatiile se avizeaza de catre Comisia de abilitare si avizare constituita la nivelul Directiei de munca, solidaritate sociala si familie a municipiului Bucuresti.

Art. 187
Pentru avizarea documentatiilor elaboratorul va transmite prin posta Comisiei de abilitare si avizare prevazute la art. 186 o cerere conform modelului prevazut in anexa nr. 24, insotita de un dosar care cuprinde:
a)copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului si, dupa caz, anexa la acesta; in situatia prevazuta la art. 186 alin. (2), elaboratorul va depune documentul echivalent eliberat de statul de origine sau de provenienta.
b)un scurt memoriu de prezentare a documentatiei;
c)doua exemplare din documentatia supusa avizarii;
d)in cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite: originalul si doua copii pe suport hartie.

Art. 188
(1)Comisia de abilitare si avizare va transmite prin posta avizul sau decizia de respingere motivata, in termen de 30 de zile de la data primirii solicitarii.
(2)Avizul comisiei, prezentat in anexa nr. 25, va fi insotit de un exemplar din documentatia transmisa de elaborator, care va purta stampila Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(3)Decizia de respingere, prezentata in anexa nr. 26, va fi insotita de cele doua exemplare de documentatie transmisa de elaborator, pentru a fi refacuta in sensul celor precizate in decizie.

SECTIUNEA 4
Dispozitii finale

Art. 189
(1)Difuzarea sau comercializarea documentatiilor prevazute la art. 179 va fi insotita de o copie a avizului.
(2)Angajatorul care utilizeaza documentatiile prevazute la art. 179 trebuie sa detina o copie a avizului.

Art. 190
(1)Respingerea avizarii unei documentatii poate face obiectul unei contestatii depuse la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.
(2)Solutiile adoptate ca raspuns la contestatie vor fi comunicate celor interesati in termen de 30 de zile de la data primirii contestatiei.

Art. 191
(1)Daca in timpul controalelor efectuate de inspectorii de munca se constata diferente intre documentatia avizata si cea folosita in activitatea curenta, inspectorul de munca dispune masuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunica in scris Comisiei de abilitare si avizare teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, situatia constatata, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.
(2)Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, aduce la cunostinta titularului de aviz situatia constatata, pentru ca acesta sa isi prezinte punctul de vedere.
(3)Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, analizeaza comunicarea inspectorului de munca impreuna cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, dupa caz.
(4)Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, in functie de timpul necesar pentru remedierea deficientelor constatate.
(5)Decizia de retragere a avizului poate face obiectul unei contestatii in conditiile prevazute la art. 190.

Art. 192
(1)in situatia in care titularul de aviz intentioneaza sa aduca modificari unei documentatii avizate, are obligatia sa comunice Comisiei de abilitare si avizare teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, continutul acestor modificari.
(2)Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, analizeaza daca modificarile asupra documentatiei sunt interventii minore sau majore si decide mentinerea avizului sau necesitatea unei noi avizari.

Art. 193
Anexele nr. 1-26 fac parte integranta din prezentele norme metodologice.

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor.

(2) Prezenta lege stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.

Art. 2. – Conventiile internationale si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea in munca.

CAPITOLUL II
Domeniu de aplicare

Art. 3. – (1) Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.

Art. 4. – (1) Fac exceptie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile in care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor, tinandu-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Art. 5. – In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:

a) lucrator – persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;

b) angajator – persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;

c) alti participanti la procesul de munca – persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor – persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca;

e) prevenire – ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;

f) eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

g) accident de munca – vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

h) boala profesionala – afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;

i) echipament de munca – orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;

j) echipament individual de protectie – orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv;

k) loc de munca – locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii;

l) pericol grav si iminent de accidentare – situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;

m) stagiu de practica – instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada de reconversie profesionala;

n) securitate si sanatate in munca – ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

o) incident periculos – evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;

p) servicii externe – persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform legii;

q) accident usor – eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

r) boala legata de profesiune – boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.

CAPITOLUL III

Obligatiile angajatorilor

SECTIUNEA 1
Obligatii generale ale angajatorilor

Art. 6. – (1)Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca.
(2) In cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu.

(3) Obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.

Art. 7. – (1)In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinand seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor existente.

(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;
h)adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;

b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;

d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;

e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.

(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci cand in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:

a) sa coopereze in vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena in munca, luand in considerare natura activitatilor;

b) sa isi coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luand in considerare natura activitatilor;

c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa comporte in nicio situatie obligatii financiare pentru lucratori.

SECTIUNEA a 2-a
Servicii de prevenire si protectie

Art. 8. – (1) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute la art. 6 si 7, angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.

(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.

(4) Daca in intreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.

(5) In cazul in care angajatorul apeleaza la serviciile externe prevazute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile prevazute la art. 16 alin. (2).

(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare.

Art. 9. – (1)In toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor de protectie, tinand seama de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, se impune ca:

a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si profesionale adecvate;
c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie in numar suficient.

(2)Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul intreprinderii si/sau unitatii.

(3)Lucratorul/lucratorii si/sau serviciul/serviciile prevazute la alin. (2) trebuie sa colaboreze intre ei ori de cate ori este necesar.

(4)in cazul microintreprinderilor si al intreprinderilor mici, in care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara in domeniu.
(5)Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacitatile si aptitudinile necesare, precum si numarul considerat suficient, prevazute la alin. (1) si (4).

SECTIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent

Art. 10. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;

b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.

(3) Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice intreprinderii si/sau unitatii.

Art. 11. – (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;

b) sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;

c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

(2) Lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati impotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia.

(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci cand seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.

(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin. (3), cu exceptia situatiilor in care acestia actioneaza imprudent sau dau dovada de neglijenta grava.

SECTIUNEA a 4-a
Alte obligatii ale angajatorilor

Art. 12. – (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat;

c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);

d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si in conformitate cu reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.

(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, in functie de natura activitatilor si de marimea intreprinderilor, se vor stabili obligatiile ce revin diferitelor categorii de intreprinderi cu privire la intocmirea documentelor prevazute la alin. (1).

Art. 13. - In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor;

b) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;

c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;

d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

e) sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;

f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;
h)sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;

i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;

j) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;

k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;
n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;

o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;

p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane;

q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;

r) sa asigure echipamente individuale de protectie;

s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie.

Art. 14. – Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de muncasi/sau contractul individual de munca.

Art. 15. – (1)Materialele igienico-sanitare se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

SECTIUNEA a 5-a
Informarea lucratorilor

Art. 16. – (1)Tinand seama de marimea intreprinderii si/sau a unitatii, angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, in conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;

b) masurile luate in conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) si (3).

(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii lucratorilor din orice intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau in unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti lucratori.

Art. 17. – Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, in vederea indeplinirii atributiilor si in conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:

a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la art. 12 alin. (1) lit. a) si b);

b) evidenta si rapoartele prevazute la art. 12 alin. (1) lit. c) si d);

c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu.

SECTIUNEA a 6-a
Consultarea si participarea lucratorilor

Art. 18. – (1)Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:

a) consultarea lucratorilor;

b) dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;

c) participarea echilibrata.

(3) Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor definiti la art. 5 lit. d) iau parte in mod echilibrat sau sunt consultati in prealabil si in timp util de catre angajator cu privire la:

a) orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea in munca;

b) desemnarea lucratorilor la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1) si la art. 10 alin. (2), precum si cu privire la activitatile la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1);

c) informatiile la care s-a facut referire in art. 12 alin. (1), art. 16 si 17;

d) recurgerea, dupa caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);

e) organizarea si planificarea instruirii prevazute la art. 20 si 21.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens, in scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.

(5) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor sau lucratorii nu pot fi prejudiciati din cauza activitatilor la care s-a facut referire in alin. (1)-(3).

(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat, fara diminuarea drepturilor salariale, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile care decurg din prezenta lege.

(7) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor si/sau lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile competente, in cazul in care considera ca masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca.

(8) Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari, in timpul vizitelor de control.

Art. 19. – In vederea realizarii prevederilor art. 16, 17 si ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza comitete de securitate si sanatate in munca.

SECTIUNEA a 7-a
Instruirea lucratorilor

Art. 20. – (1)Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrari speciale.

(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:

a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;

b) periodica si ori de cate ori este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca au dreptul la instruire corespunzatoare.

Art. 21. – (1)Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.

(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru.

(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze in timpul programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.
CAPITOLUL IV
Obligatiile lucratorilor

Art. 22. – Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Art. 23. – (1) In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;

b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;

i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

CAPITOLUL V
Supravegherea sanatatii

Art. 24. - Masurile prin care se asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor in functie de riscurile privind securitatea si sanatatea in munca se stabilesc potrivit reglementarilor legale.

Art. 25. – (1)Masurile prevazute la art. 24 vor fi stabilite astfel incat fiecare lucrator sa poata beneficia de supravegherea sanatatii la intervale regulate.

(2) Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

CAPITOLUL VI
Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

SECTIUNEA 1
Evenimente

Art. 26. – Orice eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.

Art. 27. – (1) Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:

a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);

b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmarire penala, dupa caz.

(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat intr-o relatie contractuala cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesionala sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.

(3) Semnalarea prevazuta la alin. (2) se efectueaza catre autoritatea de sanatate publica teritoriala sau a municipiului Bucuresti, de indata, la constatarea cazului.

Art. 28. – In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de politie rutiera competente vor trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevazute la art. 29 alin. (1) lit. a) si b), in termen de 5 zile de la data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului.

Art. 29. – (1)Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:

a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;

b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;

c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de profesiune.

(2) Rezultatul cercetarii evenimentului se va consemna intr-un proces-verbal.

(3) In caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, institutia medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de munca, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legala.

SECTIUNEA a 2-a

Accidente de munca

Art. 30. – (1)In sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;

f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;

h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca;

i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;

j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;

p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

(2) In situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si I), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate in munca sau de circulatie in vigoare.

Art. 31. – Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:

a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Art. 32. - (1)Inregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de munca inregistrat de angajator se raporteaza de catre acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator, potrivit legii.

SECTIUNEA a 3-a
Bolile profesionale

Art. 33. – In sensul prevederilor art. 5 lit. h), afectiunile suferite de elevi si studenti in timpul efectuarii instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Art. 34. – (1)Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti.

(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor de sanatate publica teritoriale, in colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.

(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(4) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar de catre autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii.

(5) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.

CAPITOLUL VII
Grupuri sensibile la riscuri

Art. 35. – Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, tinerii, precum si persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor care le afecteaza in mod specific.

Art. 36. – Angajatorii au obligatia sa amenajeze locurile de munca tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.

CAPITOLUL VIII
Infractiuni

Art. 37. – (1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Fapta prevazuta la alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 38. – (1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Daca nerespectarea consta in repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor, pedeapsa este inchisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

(4) Faptele prevazute la alin. (1) si (3) savarsite din culpa se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

CAPITOLUL IX
Contraventii

Art. 39. – (1) Constituie contraventii faptele savarsite de angajatorii aflati in una dintre situatiile prevazute de prezenta lege.

(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei incalcarea dispozitiilor art. 13 lit. b), c), p) si r).

(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei incalcarea dispozitiilor art. 13 lit. n).

(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei incalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) si b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) si o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 32 alin. (2).

(5) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei incalcarea dispozitiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) si (3), art. 13 lit. q) si s) si ale art. 27 alin. (1) lit. a) si b).

(6) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei urmatoarele fapte:

a) incalcarea dispozitiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 si 16;

b) incalcarea dispozitiilor art. 14, 15 si ale art. 34 alin. (1).

(7) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei incalcarea dispozitiilor art. 11 alin. (2) si (4), ale art. 17, 19 si 21.

(8) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei urmatoarele fapte:

a) incalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. c) si d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) si (6) si ale art. 36;

b) incalcarea dispozitiilor art. 34 alin. (5).

(9) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind:

a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substantelor ori preparatelor chimice periculoase si a deseurilor rezultate;

b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici, fizici sau biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;

c) darea in exploatare sau repunerea in functiune, partiala ori totala, a constructiilor, echipamentelor de munca noi sau reparate, precum si pentru aplicarea proceselor tehnologice;

d) intocmirea si respectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita masuri speciale de siguranta;

e) folosirea surselor de foc deschis si fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si ale descarcarilor atmosferice;

g) asigurarea si folosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;

h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de munca;

i) transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor de munca, materialelor si produselor;

j) delimitarea, ingradirea si semnalizarea zonelor periculoase;
k)
semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca;

l) asigurarea exploatarii fara pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor mecanice sub presiune si a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente de munca;

m) utilizarea, intretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor de munca;

n) asigurarea, marcarea si intretinerea cailor de acces si de circulatie;

o) asigurarea iluminatului de siguranta;

p) organizarea activitatii de pastrare, intretinere si denocivizare a echipamentului individual de protectie;

q) intocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor de munca si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de exploatare;

r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si intretinerea lucrarilor miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de gaze;

s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la inaltime, in spatii inchise si in conditii de izolare.

Art. 40. – Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de catre serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

Art. 41. - Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 39 alin. (2) -(9) si la art. 40 se aplica angajatorilor.

Art. 42. – (1)Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (2) -(9) si la art. 40 se fac de catre inspectorii de munca.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (6) lit. b) si alin. (8) lit. b) se fac si de catre inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sanatatii Publice si al unitatilor subordonate.

(3) In caz de constatare a unei situatii care se incadreaza in prevederile art. 37 si 38, inspectorii prevazuti la alin. (1) si (2) vor sesiza de indata organele de urmarire penala competente, potrivit legii.

Art. 43. - (1)Prevederile art. 39 alin. (2) -(9) si ale art. 40 se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute de lege, corespunzator faptei pentru care a fost sanctionat, inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Art. 44. – Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.

CAPITOLUL X
Autoritati competente si institutii cu atributii in domeniu

Art. 45. – (1) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

(2) Principalele atributii ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in acest domeniu sunt urmatoarele:

a) elaboreaza politica si strategia nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultarea cu alte institutii cu atributii in domeniu;

b) elaboreaza proiecte de acte normative in vederea implementarii unitare a strategiei nationale si a acquis-ului comunitar din domeniu;

c) avizeaza reglementarile cu implicatii in domeniu initiate de alte institutii, potrivit legii, si participa, dupa caz, la elaborarea unor astfel de reglementari;

d) monitorizeaza aplicarea legislatiei pe baza datelor, a informatiilor si a propunerilor transmise de institutiile aflate in subordine sau coordonare, precum si ale celor cu care colaboreaza in desfasurarea activitatii;

e) abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumite in prezenta lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4);

f) recunoaste, desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de incercari, precum si organisme din domeniul sau de competenta, in conditiile legii;

g) coordoneaza, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, elaborarea programelor de cercetare de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

h) organizeaza, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, activitatea de pregatire generala si/sau de specialitate in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru institutiile de invatamant;

i) desfasoara activitati de informare-documentare, potrivit legii;

j) avizeaza materiale de informare si instruire, cum ar fi suporturi de curs, brosuri, pliante, afise elaborate de alte persoane juridice sau fizice, in sensul asigurarii
concordantei mesajelor pe care acestea le contin cu prevederile legislatiei in vigoare;

k) reprezinta statul in relatiile internationale din domeniul sau de competenta.

Art. 46. – (1) Ministerul Sanatatii Publice, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, este autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica.

(2) Ministerul Sanatatii Publice indeplineste, in principal, urmatoarele atributii in domeniul sanatatii lucratorilor la locul de munca:

a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national;

b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul de munca, pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina muncii;

c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor;

d) asigura formarea si perfectionarea profesionala in domeniul medicinei muncii;

e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor profesionale si a celor legate de profesiune;

f) autorizeaza/avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de munca;

g) colaboreaza cu alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor;
h)indeplineste si alte atributii, conform competentelor sale in domeniu, reglementate prin legi speciale.

Art. 47. – (1) Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) controleaza modul in care se aplica legislatia nationala din domeniul securitatii si sanatatii in munca la toate persoanele fizice si juridice din sectoarele prevazute la art. 3 alin. (1), cu exceptia celor prevazute la art. 50 alin. (1) si (2), si are, in principal, urmatoarele atributii:

a) controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;

b) solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale in unitati si in afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol;

c) dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;

d) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau confirma caracterul accidentelor;

e) coordoneaza, in colaborare cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii implicate, dupa caz, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor, iar, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;

f) analizeaza activitatea serviciilor externe prevazute la art. 8 alin. (4) si propune retragerea abilitarii, dupa caz;

g) raporteaza Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei situatiile deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
h)furnizeaza informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 48. – (1) Asiguratorul, stabilit de lege, reprezinta autoritatea competenta in domeniul asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) are atributii pentru:

a)sprijinirea activitatii de prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca a angajatorilor;

b) reabilitarea medicala si, dupa caz, psihologica, precum si compensarea victimelor accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;

c) raportarea catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a situatiilor deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 49. – Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii fundamenteaza stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de securitate si sanatate in munca si promoveaza politica stabilita pentru acest domeniu.

Art. 50. – (1) Ministerul Apararii Nationale, structurile militare si structurile in care isi desfasoara activitatea functionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, precum si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de securitate si sanatate in munca din unitatile lor, prin serviciile de prevenire si protectie create sau desemnate de catre aceste institutii, in scopul aplicarii prevederilor prezentei legi.

(2) Cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale produse in unitatile din subordinea institutiilor prevazute la alin. (1) se efectueaza de organele proprii ale acestora.

(3) Institutiile prevazute la alin. (1) pot elabora reglementari proprii pentru aplicarea prezentei legi, in completarea celor existente la nivel national.

CAPITOLUL XI
Dispozitii finale

Art. 51. – (1) Se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, urmatoarele acte normative:

a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;
b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea si sanatatea in munca.
(la data 13-Jul-2007 Art. 51, alin. (1), litera B. din capitolul XI a fost reglementat de Hotarirea 600/2007)

(2) In aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementarii si/sau adaptarii situatiilor existente la cerintele prezentei legi.

Art. 52. – (1) Activitatile de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca si sursele de acoperire a cheltuielilor necesare in vederea realizarii acestora se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(la data 15-Nov-2006 Art. 51, alin. (2) din capitolul XI a fost reglementat deOrdinul 753/2006)

(2) Activitatile de interes national privind cercetarea stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 53. – (1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor, intarirea ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare, republicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum si orice alte dispozitii contrare.
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU

(2) Activitatile de interes national privind cercetarea stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 53. – (1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor, intarirea ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare, republicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum si orice alte dispozitii contrare.
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU

(2) In aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementarii si/sau adaptarii situatiilor existente la cerintele prezentei legi.

Art. 52. – (1) Activitatile de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca si sursele de acoperire a cheltuielilor necesare in vederea realizarii acestora se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(la data 15-Nov-2006 Art. 51, alin. (2) din capitolul XI a fost reglementat deOrdinul 753/2006)

(2) Activitatile de interes national privind cercetarea stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 53. – (1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor, intarirea ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare, republicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum si orice alte dispozitii contrare.
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU

(2) Activitatile de interes national privind cercetarea stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 53. – (1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor, intarirea ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare, republicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum si orice alte dispozitii contrare.
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU